Un Nobel pentru geniul meu

paun_escu

Revista Asociatiei de Proprietari de la scara T (R.A.P.T.), condusă de marele poet astăzi pensionar Pavo Cristatusescu a inițiat un amplu demers zurlnalistic care presupune discuții aprofundate, substanțiale, cu toate capetele luminate ale acestei lumi despre criză, viitor și alte daravele. Mi-a făcut onoarea să îmi consulte gândirea monumentală și să-mi ia pulsul neuronilor ca cap de listă, motiv pentru care desigur îi mulțumesc. Mamei mele, căreia i-a ieșit din prima un exemplar atât de reușit ca mine.
Cum R.A.P.T. nu dispune de un fond de rulment prea mare și perlele sclipitoare din interviul cu mine riscau să rămână în varianta de samizdat, îl public aici, ca să dau ocazia și generațiilor viitoare să rămână cu ochii bleojdiți de admirație bovină.
A, da și să nu uit: părerile voastre despre Pavo și R.A.P.T. și rolurile lor istorice în istorie, zău că mă lasă rece. Subiectul este altul: genialitatea mea plenară, manifestată acum și în plan economic. Cui nu-i convine, să-și facă trepanație. Sau nu, nu, uite că-s generos ca Midas azi: să se epileze inghinal.

– Când a început criza actuală?
Vineri pe la 7 dimineața.
– Care sunt cauzele ei?
Mi-e teamă că eu sunt de vină, am uitat în dimineața cu pricina să strâng bine robinetul de apă caldă de la cadă, iar seara când m-am întors acasă făcea cam așa: “chrrr…ihhh…zaah… chrrr…ihhh…zaah”. Am chemat eu instalatorul, dar tare mi-e teamă că răul pornise deja pe canalizare, în lumea largă.
– Seamănă ea cu celelalte crize care au scuturat societatea anterior?
Băi, deci eu am mai trecut prin nenorociri din astea și înainte, dar nimic de amploarea asta, pe cuvânt. Chiar vorbeam zilele trecute cu Nirvana, nevastă-mea, la romul de după (noi nu fumăm niciunul) de o fază care ni s-a întâmplat pe vremea lui Ceașcă, cu para de la duș. Tot așa, nu strâng bine bateria și seara când vin aud “prrr…pac-pac-pac…zvrrr…sfșiuuuu”. Revoluție nene și mai multe nu! Bine, atunci pe moment am crezut că noi am cauzat căderea regimului lui Ceaușescu, abia p-ormă am aflat noi de pân ziare dă teroriști, Iliescu, Gorbaciov și de-alde d-ăștia.
– Are ceva în comun criza capitalismului cu criza socialismului?
Pe Ion Iliescu.
– Dacă expresia tipică a crizei de astăzi este recesiunea, de ce să fie obligate ţările fără o dezvoltare economică semnificativă să suporte aceeaşi criză cu ţările blocate de plusul lor de producţie?
Nea Pavo, matale ești poet, deci între tălică și matematică este un plus infinit. Io însă care toată ziulica tre’ să calculez în coardă unghiuri, raze, kilograme-forță și alte socoteli, sunt doctor-docent. Bagă trompele lui Eustache încoa’: cum poți bre să-ntrebi cretinismu’ ăsta? Păi americanii au un PIB de vreo paișpe mii dă miliarde, iar noi de vreo 200 de miliarde. Ei cu criza asta pierdură vreo doo-trei mii dă miliarde, iar noi poate vreo douăj dă miliarde. Care “aceeași criză”, bre, ești prost?
– Nu cumva oamenii politici şi vizionarii economici ar fi trebuit să prevadă criza şi să determine societatea ca, prin măsuri preventive, s-o evite?
Ce oameni politici, ce vizionari bre… ‘Aide nea Pavo, credeam că vorbim pă bune, zău. Păi pă cine altcineva decât pă Victor FU-TA-CU ar fi trebuit să întrebe Planeta Albastră despre criză și despre măsuri profilactice, ă?
– Sunt oamenii politici şi vizionarii economici doar nişte recenzenţi ai unor fapte petrecute? Dacă ei nu ne-au dat măsura viitorului, de ce i-am mai crede?
Nu știu despre matale, dar io unu’ cred într-un singur om: EU ÎNSUMI. Și citind milioanele de mesaje de apreciere și în cur a jar e care curg din toate părțile și vin să-mi orgasmeze orgoliul, nu sunt singurul care cred în MINE.
– Cum se explică împrejurarea că  Republica Populară Chineză este singura ţară din lume care a realizat, tocmai în această perioadă, o creştere economică de 8,9%? Ce anume din organizarea chineză a dus la aceste rezultate?
Am două cuvinte pentru matale: 1.500.000.000 oameni și dictatură. Hai, că cu dictatura o rezolvăm cumva dacă dă dracu’ și mai ia un mandat Băsescu de la Licurici, da’ unde să pui nene atâta popor dă lume?
– Pâlpâie veşti încurajatoare şi din partea unor ţări europene care cu 0.1, 0.2, 0.3 % par a rupe ritmul infernal al căderii. Care este secretul lor? De ce nu-l aplică şi alţii?
Păi băi nea Pavo, noi când ne băteam cu turcii și cu tătarii, ne pârjoleam holdele, ne otrăveam fântânile și ne retrăgeam în munți, ăștia făceau universități și bănci, plecau în toate patru zările să descopere America și alte continente, scriau Don Quijote și-l inventau pe Shakespeare… zău, ce treabă avem noi cu țările astea europene?
– Care sunt responsabilităţile clasei politice româneşti de după 1989 pentru situaţia în care ne aflăm?
Chiar dacă o să-mi dezamăgesc crunt fanii că nu-mi scot ca de obicei săbiile Ninja să-i fac terci pă căcănari, trebuie s-o spun aici și acum: simt cum responsabilitatea cea mai mare apasă asupra umerilor mei puternici. Dacă m-aș fi implicat mai mult, dacă aș fi antrenat mai mulți oameni să stea în coardă și să mânuiască cuvintele, poate nu ne-am fi aflat astăzi aici. Dar sunt și eu om.
– Va mai ieşi România din această criză ori va fi condamnată la sărăcie, măcinări interioare şi subdezvoltare?
Am mai spus-o și-o mai repet: România e țara eternelor începuturi. Deci nu e ca și cum am avea din ce să ieșim, pentru că încă n-am terminat nimic, niciodată.
– Faptul că zeci şi zeci de ţări s-au prăbuşit sub aceeaşi criză n-ar trebui să ne dea gândul înţelept de a căuta erorile de sistem şi de a recroi societatea de mâine?
Moșule, asta cred că e a treia sau a patra întrebare “cu tendință” pe care mi-o pui. Ce pizda mătii ai, ți s-a făcut dor de un comunism, de un Ceaușescu, de un Stalin, de un Pol Pot, ceva? Du-te în pula mea în Coreea de Nord dacă vrei gânduri înțelepte pentru societatea de mâine.
– În condiţiile în care în mari state liberale ca SUA s-au naţionalizat bănci şi industrii, mai este privatizarea soluţia infailibilă pentru ieşirea din criză, pentru spor economic şi dezvoltare socială?
Ei nu, că asta e culmea băi nene….
[reportofonul înregistrează o scurtă pauză, apoi zgomote de îmbrânceli și palme trase; se aude în fundal vocea speriată a unei persoane de parte femeiască “Victore! Victore, lasă-l, că-l omori”]
Păi dacă nu înțelegi de vorbă bună. Dobitocule! Parcă nu știi unde am lucrat, ‘tu-ți morții mătii!
– Către ce ar trebui să se îndrepte România pentru a-şi găsi, a-şi cultiva şi a-şi spori echilibrul?
Muie, bă, muie cu lopata.
– Mai are cultura vreun rol în această lume zguduită permanent de furtuni?
Cultura-vura, mânca-mi-ai pula.

(extirpat d-ici-șa)

Advertisements

One Response to “Un Nobel pentru geniul meu”

  1. Suntem un popor de președinți « Victor Futacu Says:

    […] Asociației de Proprietari de la Scara T de la blocul U14. Președintele Clubului Sportiv “Strungul Complet Automatizat cu Debitare […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: