Fractura de bazin sau Jigodia câinelui de pază

La alegerile din 2004, sintagma la modă în toate analizele pre- și post-electorale era aceea de “bazin electoral”. Se vorbea de bazinul electoral al PSD-ului și al lui Adrian Năstase, de bazinul electoral al Alianței D.A. și al lui Băsescu, de bazinul electoral din orașele mari și cel din orașele mici și nu în cele din urmă, de bazinul electoral din mediul rural.

Astăzi nu mai vorbește nimeni de așa ceva. Și de fapt, nu mai vorbește nimeni de electorat, în general. În tot ce înseamnă discurs public, indiferent de unde ar proveni acesta (politicieni, presă, candidați la prezidențiale etc) temele de discuție se rezumă la persoane (“Băsescu e dictator”, “Antonescu e chiulangiu”, “Geoană e un prostănac”, “Oprescu e miștocar”, “Becali e cioban” etc) și la banalități perfect rezumate de sloganurile de campanie (“Băsescu pentru România”, “Reușim împreună”, “Hai România”, “O Românie a bunului-simț” etc).

De ce avem Președinte în România ne spune art. 80 din Constituție:

  1. Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării.
  2. Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.

Așadar ne alegem Președintele din fix 3 motive: să reprezinte România, să  vegheze la respectarea Constituției și să vegheze la buna funcționare a autorităților publice.

Deci temele din campania pentru alegerile prezidențiale ar trebui să fie: Politica externă a României. Respectarea legii. Funcționarea statului. (Și apropo, tot în funcție de aceste trei teme ar trebui judecat și mandatul actualului locatar de la Cotroceni)

Este prezentă vreuna din aceste teme în discursul public din această perioadă? Nu. De ce? Pentru că politica în România de azi nu mai are nici o legătură cu lumea reală, între politicieni și electorat e o ruptură imensă. Are presa vreo legătură cu această stare de fapt? Păi cam are, pentru că presa în România nu e nici pe departe “a patra putere în stat” ori “câinele de pază al democrației”. E mai degrabă jigodia câinelui de pază (ăsta nu e decât vârful aisbergului).

Desigur, n-aș fi Futacu dacă n-aș avea o soluție genială și de impact imediat la ambele probleme: zurlnalism + alegeri pă Twitter, băi nene!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: