Archive for December, 2009

Mircea, dragostul meu!

December 30, 2009

Publicăm aici, prin amabilitatea Aberat Media, lista reală a cadourilor primite în 2009 de Președintele Senatului României, domnul Mircea Geoană. Dincolo de orice speculații care ar putea fi făcute, aceste cadouri au respectat atât legea, cât mai cu seamă voința de fier forjat a Doamnei de Ceară a politicii românești, Mihaela Geoană:

  • un set aproape nou de înjurături de mamă de la Miron Mitrea
  • o vază împodobită cu cristale Swarowski în care și-au încrucișat jeturile “Grupul de la Cluj”
  • douăzeci de drafturi de discurs în Parlament la învestirea în funcția de Președinte
  • un lame_o_meter defect
  • un cap împăiat de cerb carpatin de la Liviu Dragnea
  • un permis de pescuit pentru pești de mică adâncime de la Viorel Hrebenciuc
  • două porecle noi de la Ion Iliescu (“Cometa Geoană” și “Nina, ține-l departe că-l omor”)
  • cinci zaruri de fildeș de la Crin Antonescu cu mesajul “i-am s sau nu i-am s?”
  • Straßenverkehrsordnung, ediția princeps, de la Klaus Johannis, cu însemnarea olografă pe prima pagină “E mai ușor să înveți asta decât regulile din politica românească”
  • un set de cărți de joc cu toate playmate-urile Playboy din ultimii 52 de ani de la Traian Băsescu, împreună cu mesajul “Mircică, te fac una mică? Hă-hă-hă, mi-a ieșit rima pă gură!”
  • un bilet dus pe ruta București – Moscova – Phenian cu Aeroflot, de la Radu Mazăre. Ținut în lumină într-o anumită poziție, inscripția “Futute în gât pe măta, dobitocu-le” de pe spatele biletului este foarte lizibilă
  • fotografia de pe coperta volumului “România mereu surprinzătoare” la scara 1/1 m, înrămată într-o superbă ramă Biedermeier din aur masiv, de la donator anonim
  • ultimul raport al Curții de Conturi cu poza și autograful lui Nicolae Văcăroiu
  • doisprezece seturi de bile chinezești de relaxare de la Organizația Romilor Care Operează Cu Stânga
  • un pat pliant de la Sorin Ovidiu Vântu, cu mesajul: “Mircea, când te simți obosit întinde-te aici. Sau sună-mă.”
  • un set de scuipați, două limbi catifelate și o găleată de muie, în această ordine, de la VC, redactorul șef al Jurnalului Național
  • două mențiuni publice de la Adrian Năstase: prima imediat după ieșirea din direct de la o televiziune de știri din Zalău, iar a doua într-un ziar local din județul Gorj dedicat crescătorilor de struți
  • o scrisoare oficială de la Bill Clinton care începea cu “Dear Geoană” și se termina cu “I’m looking forward to see you in your Presidential Office together with your lovely Monica Mihaela”
  • un SMS de la Vladimir Putin cu textul “Мирча, сегодня в 4”
  • zece invitații la Vanghelion de la Marian Vanghelie, cu nota de mână “Mircia, dacă nu yes e chestia, nosă pot da vanghelioanelele decii nicii tu no-să pupii entrarea m-o ca”
Advertisements

O poză face cât o mie de cuvinte. Dar două?

December 30, 2009

Cum să nu se înmulțească jafurile armate la bănci și case de schimb valutar din prea frumoasa noastră țară, dacă jandarii noștri arată ca niște fini intelectuali consumatori de Hegel și Descartes?

(foto: Mediafax)

Nu de alta, dar consumatorului român de servicii bancare după închiderea programului i s-ar potrivi mult, mult mai bine niște gealați degustători de Rimbaud.

Trăim într-un popor mișto. Și asta ne ocupă tot senzorialul.

December 30, 2009

Ultima bucurie trupească pe care ne-am oferit-o se cheamă “plomba provizorie pentru gropi”, pe care vajnicele noastre autorități au scos-o la înaintare după ce au constatat înmărmurite că nămeții de zăpadă, în marșul lor funebru prin țară, au lăsat în urmă nu doar copii cu ochii în soare pe derdelușuri, ci și niște gropi cât casa în străzile patriei. Ideea e simplă, dar de efect: cică să se astupe provizoriu gropanele cu niscaiva material care să reziste așa, pân’ la pulivară, când s-or găsi bani de reparații “adevărate”.

Băi băieți, băi. Păi dacă e concurs dă bășit idei, io sunt campion intra-molecular, bă, la toate categoriile! Deci vin și io cu o propunere: tot se dășchide în câteva zile sezonu’ dă plătit taxe, nu? Deci cum ar fi să venim și noi cu niște bani trași la gzerocs, să vă plombăm tot așa, provizoriu, bugetu’? Și când ne-om mai reveni din crizele de ficat, de bilă și de alte organe interne, plus alea externe, să venim și cu bani “adevărați” să plătim.

Iar până atunci și voi să vă luați banu’ numa’ în monedă de-asta cserogzată, bine?

În genunchi mă-ntorc la tine

December 24, 2009

La cererea publicului și a lui Oțil personal, exilata Mihaela Schwartzenberg se întoarce puțin în România și în televiziune. Nu, nu de tot, ci doar așa, cât să ațâțe ochii famelici ai Națiunii, obosiți de cohorta de pupeze, baragladine și botaniste care se perindă zi și mai ales noapte pe la televiziuni.

Cea care ar fi meritat cu prisosință porecla de Porno-Prezentatoarea, ținând cont cât de tare și-a crăcănat viața pe tarabele glossy ale Patriei, nu putea rămâne desigur departe de lumina reflectoarelor din care-și extrage self-esteem-ul și care-i hrănește orgoliul feroce. Aș risca chiar un pariu că în 2010 o să o vedem pe Creață prezentă la o paletă foarte largă de emisiuni, începând cu matinalurile și terminând cu emisiunile de teleshoping din creieru’ nopților.

Mărturisesc deschis că am o feblețe pentru Mihaela. Nu, nu ca fumeie, că nah, o am pe Nirvana, care nu numai că mă satisface plenar pe toate planurie, dar mai e și 24/7 pe post de păzitoare a castei mele fidelități. Ci ca depunătoare de cuvinte pe pagini. Bine, nu mă înțelege greșit, nu îi citesc dejecțiile (nu-mi suport decât scrierile mele, pe care le recitesc până la sațietate… orice altceva mi se pare nedemn să se numească “scrisuri”), ci mă orgasmez cu spunerile ei în materie.

Cum se bat oamenii pe cărțile ei. Ce tiraje fabuloase au micile ei încercări literare. Cum îi bate ea la cur pe marii autori care abia de reușesc să vândă 2-3.000 de exemplare, iar ea sare de suta de mii. Cum oamenii sunt e-fec-tiv (te sărut, Sandra!) cutremurați și readuși la stadiul de nevertrebate de cuvintele ei. Cum schimbă ea regiștrii, trecând de la comedie la dramă la fel de ușor ca de la un chilot la altul. Cum pentru ea este doar un hobby așternutul cuvintelor pe hârtie, că dacă s-ar lua doar nițel mai în serios, ar rupe Pulițărele, Nobălurile și toate celelalte Bambuuri literare. Cum oameni de înaltă ținută morală și competență de netăgăduit în materia scriiturii au confirmat-0 ca pe un autentic talent. Cum cu mefiență și superficialitate oamenii din presă nu reușesc să vadă în ea altceva decât o vedetă și sunt curioși doar cât de mare o are și cât de bine i-o trage bărbatul de care e ea îndrăgostită până peste cap în această perioadă, fără să treacă dincolo de aparențe și să vadă excepționalul filon artistic care zace în ea.

Ja, jaa, jaaa, jaaaa… schnelle, schenelle, schenelle Michaela!

Să să oftică toți găozarii

December 24, 2009

Sunt pe deplin conștient de faptul că, după postul ăsta, o să sară toți lăbarii să-mi umple orificiile cu carne. Tu ăla cu muian de khmer portocaliu, nu te repezi cu ditamai tiru‘ că am mai spus-o și răs-spus-o, nu am mașină, deci n-ai în ce portbagaj să-mi lași pulile alea de bou bălțat cu care te îndrepți vijelios încoa’. Dar încă din clipa în care, meditând în poziția ciorbei dă burtă la sensul vieții și mersul Universului m-am hotărât că eu unul, când oi fi mare, mă fac zurlnalist ca să-mi găsesc pă această cale un debușeu al talentului pă care-l simțeam cum să zbate în mine precum păstrăvu’ pă uscat, mi-am asumat că, știindu-mi capacitățile de a fi cel mai bun dintre cei mai buni, o să stârnesc multă invidie, ură deșănțată și patibulară (ce căcat o însemna cuvântu’ ăsta?), deontologism primitiv și sentimente fără sens giratoriu (muhahaha, să-mi fut una, ce-am dat-o p-asta, nene!). Fiindcă o știu prea bine, poți doar să-l iubești sau să-l urăști pe Futacu, indiferent nu are cum să-ți fie. “It camz uiz ză teritorii”, ca să-l citez pă Marele Bill.

Acestea fiind spuse, așa, ca o mică și vioaie introducere în personalitatea mea fascinantă (nu dau autografe zilele astea, am pixu’ bolnav; cred că a tras-o pă Nirvana curentu’ sau ceva), să intrăm în miezul subiectului pă care vroiam să-l expun în fața ochilor Națiunii. Deci mă sună oameni, bă. Bucăți dă bucați, nu ciurucuri gen văru’ Grigore de la Triaj cum te sună pă tine, băi pulici. Care vor să-mi transmită cu ocazia sărbătorilor gândurile și urările lor creștinești de bine și propășire, bă. Bine, io sunt domn și nu le răspund, să intră direct mesageria ca să nu-și consume oamenii minutele. Așa că ia de colea transcripturile mesajelor vocale, prin amabilitatea Aberant Media. Să crape ficatu’ în tine și să ai și tu ce pune pă masă dă sărbători:

Sorin Ovidiu Vântu: Salut băi pișicher bolnav la creierii capului. Când vii și pe la mine să-mi vezi colecția cea nouă de vitralii? Știi cât de mult îmi doresc să te văd la mine pe sticlă, da’ tu nu te lași neam. Din ce aluat, din ce plămadă deosebită sunteți făcut, stimate domnule Futacu, incredibil!

Dan Voiculescu: Victore, chiar ieri mă uitam la geamurile de la Grivco pe care ai avut avantaju’ și onoarea de a le freca și nu-mi venea să-mi cred ochilor: oare e adevărat? Oare nu visez? Oare am învins cu adevărat la 20 de ani după ce To’arășu a… Îl am pe cel mai bun lustrangiu de suprafețe vitrate din țară, poate și din lume? Ce finețe, ce mână, ce talent, Victore! Îți mulțumesc că exiști.

Radu Moraru: Victore, vroiam doar să-ți spun că-mi pare rău, a fost o neînțelegere la mijloc. Trebuia să te lovesc cu și mai multă sete la operația aia de creier, trepanatule! ‘Tu-ți gura ta băloasă de câine roșu.

Crin Antonescu: Bătrâne, te-am sunat. Vroiam să-ți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine lunile acestea. Sunt conștient că te-am dezamăgit puțin că nu i-am tras-o lui Băsescu așa cum am fi vrut amândoi – știi cum râdeam noi înainte de campanie, că o să facem sex în grup cu Marinarul – dar n-au intrat zilele în sac, nu? Poate ne vedem și noi la o tablă, spune-mi numai tu cum stai cu timpul, la mine știi că nu-i o problemă, am timp liber să dau și la alții.

Sorin Oprescu: Pulifer, vroiam să-ți zic de alea-alea, da’ lasă, că văd că ești cam ocupat. Poate îți faci nițel timp și mă cauți zilele astea, că de nu, viu io și te caut la ouă. Nu, nu ți le număr, știu că ai 3, da’ o să-i fugăresc de să-i ia dracii pă lăței, să-mi fac nițel mâna pentru cățeii comunitari, că declanșez din ianuarie operațiunea “Boc și groază” în rândul lor. Hai, te-am pupat tăticu, sărutări de mâini Nirvanei.

Mircea Geoană: Domnu’ Futacu, nu știu dacă a ajuns și la dumneavoastră vestea, doream să v-o dau în exclusivitate: Moș Crăciun și renii săi au renumărat voturile și se pare că am înfrânt din nou dictatura băsesciană. De data asta, și o spun cu toată tăria, definitiv. Trebuie doar ca Curtea Marțială să ia act, o simplă formalitate. Primul meu decret în calitate de Președinte va fi să vă decorez cu Ordinul Mihaela și Azorel Clasa Întâi, pentru merite deosebite în promovarea și propovăduirea în rândul maselor largi a democrației și statului de drepți. O să vă mai dau niște bipuri zilele astea, să mă sunați înapoi când va fi un moment bun pentru dumneavoastră să-mi luați un interviu, da?

Adrian Năstase: Bună seara, domnule Victor Futacu. Vroiam să vă urez toate cele bune, așa, ca de la arogant la arogant, dar se pare că sunteți născut din părinți campioni în aroganță dacă nu răspundeți la telefon și-mi intră direct căsuța vocală. Am și eu câteva din acestea și știu ce înseamnă să dai roată-roată pe la toate să vezi dacă totul e în regulă și nu ți-a scăpat nimic important, așa că… Bună seara!

Emil Boc: Derbedeuldracului, hai că ai fost mortal cu vituperările tale anul ăsta. Să știi că mi se pare că ești ca vinul. Pe măsură ce trec anii, devii tot mai bun măi Victore. Pitica Porotcalie te salutam și te așteaptam la o palincă și-un șorici după Anus Nous, da? Să n-o uiți pe Nirvana acasă ca data trecută, că iar se umple de spume nevastă-mea.

Elena Udrea: Victoraș, puiuț, de când mi-ai mărturisit că ai fi vrut să te reîncarnezi în sutienul meu sau, dacă nu se poate, măcar într-o cutie de Tampax, mă trec niște fiori foarte lubrici ori de câte ori mă gândesc la tine. Uite, și acuma când îți vorbesc mi se ridică părul de pe brațe ca țepele pe marginea drumurilor în vremea lui Țepeș-Vodă, zis Dracula.  Nu știu în ce să-mi îngrop pasiunea pe care ai stârnit-o în mine, sper să nu mă arunc pe potol ca dățile trecute când eram aproape să pățăsc la fel. Te mai sun, pui mic.

Dinu Patriciu: Ceee, Victor Futacu? Care dintre voi mi-a dat numărul lui Futacu, sclavilor? Vroiam să vorbesc cu… În fine, nu mai are importanță acum. Victore, ți-am tras-o anul ăsta la marele fix cu “Adevărul”, ai simțit cum te ustura când te pișai, nu? E, tot e bine, la anu’ o să te piși balast, să vezi atunci senzații tari.

Traian Băsescu: Tonomateee, să trăiești bine și să-i transmiți și lu’ Țăranu’ că-l iubesc și că mă uit în gura presei ca în gura lu’ idolu’ meu, Putin.

Ion Iliescu: Hm… Hm… Hm… Nina, nu s-a făcut legătura, ce să fac? Și dacă totuși mă aude și îi închid telefonul în nas? Bine, hai că sun mai târziu.

Planul real era “picarea Guvernului”. Planul carrefour a fost “trecerea Guvernului”.

December 24, 2009

Domnul Președinte Din Umbră Al României ne-a explicat, cu binecunoscuta-i agerime, că votul celor 36 de parlamentari de la PSD și PNL care au confundat bila neagră cu cea albă cu ocazia trecerii ca gâsca prin apă a Guvernului Boc prin Parlament,  se explică printr-o ieftinăciune de intoxicare legată de presupusa  intenție a lui Traian Caplucescu de a declanșa alegeri anticipate. Și că respectivii parlamentari, firi sensibile, spărioase și degrabă vărsătoare de voturi s-au grăbit să-și ia asigurări că în 2010 vor avea cartea de muncă tot la Casa Popoului (notă pentru Sorin Oprescu: să-i rupem pe moldoveni cu Copoul lor, că ai văzut și tu cum votează! Facem Dealul Popoului la București și le luăm fața! Gândește-te că, bine marketat, locul ar atrage hoarde de turiști cu buci fremătătoare și buzunare foșnitoare). Ce n-a reușit să ne explice Mister “Mircea, fă-te că câștigi” e motivul pentru care ar fi apelat Desțelenitul la tactici de-astea de gherilă când i-ar fi fost mult mai simplu să fure direct la numărătoarea voturilor. Că vorba aia, când furi sute de mii de voturi (pe-doveditelea-cu-camioane-de-probe!) și o dată cu ele, tiara de Președinte Adevăratului-Câștigător-Al-Alegerilor, n-o să te împiedici în câteva zeci de voturi ca să-ți treci un ne-umil și ne-obedient Guvern prin Parlament, nu?

Felix, poate vorbești cu băieții s-o puneți de-o campanie-replică la “322 – The number of the Beast”. Acum ar putea fi ceva în genul “36 – The number of the Christ”. Ă?

Fără număr de la Nasul Mare!

December 21, 2009

Ieri a fost ultima zi de mandat al Președintelui-Jucător. Astăzi este prima zi de mandat al Președintelui-Futător.

Partidul-curpapier

December 21, 2009

Cacofonia cu cele mai lungi picioare din România, o făptură recunoscută, printre altele, pentru feblețea pe care o are pentru șoferi, ar fi poate cea mai în măsură să ofere consultanță PSD-ului în “problema Mitrea”. Respectiv a datului chiloților jos în public. Pentru că experiența a învățat-o pe Moni că de la șofer la stripăr e un pas atât de mic, încât unii nici nu-și dau seama când în locul volanului ajung să frământe transpirați barele cluburilor.

Mitrea ne-Cocor a luat poziție față de pozițiile și opozițiile PSD recente, susținând că Partidul Roșu Al Sfintei Treimi A Trandafirilor trebuie să iasă din situația de “partid-preș” în care se află în prezent și că ar fi mișto dacă, pe direcția asta, pesediștii ar avea liniștea “pentru a construi un PSD modern, democratic, subordonat interesului național, solidar, profesionist și deschis”.

Nu vreau să umblu cu răutăcisme și s-o dau pe-aia cu “dar la răcoare aveți atât liniște cât mai ales timp, băieți, numa’ să vă luați portofelele-n dinți”. Îmi permit doar să remarc onctuos că:

amic) lu’ domnu’ Mitrea i-au ars pă veci retina pancartele cu lozinci de pe vremea când sindicaliza cot la cot cu alde Ciorbea și veeeșniiica-lor-pomeniiireee Cooostiiin și Hooossuuu; altminterea nu se esplică (da, ce dreak să fac, tre’ să scriu și pe înțelesul lui Vanghelie) cum de soluțiile Domniei sale se înscriu în ceea ce cunoscătorii numesc “bla-bla-uri cu majusculă”.

bemijlociu) dacă trebuie muncit în direcția construirii unui PSD subordonat interesului național, pe cale de consecință (Mareane, nu acum, zău) înseamnă că în prezent Partidu’ este subordonat intereselor altor națiuni? Și ce fel de națiuni sunt acestea, conlocuitoare sau așa, de aiurea?

cemare) nenea Fiu’ Vrâncioaiei se află într-o mică-mare confuzie: PSD nu mai este partid-preș din 2004, de la descăunarea lui Ion Iliescu. Și nici n-o să mai fie, cel puțin până în 2014 când i se termină muniția Piratului din Calahibe, deși blogu’ dă cristal îmi zice că poate de pân 2019 încolo să mai fie fro șansă să dea PSD-ul un Președinte. Că cam asta e răsplata dacă ești o organizație care confundă stânga cu mâna cu care operezi buzunaru’ nației: ajungi încet, dar sigur, partidul-curpapier.

Deci vorba cântecului, situația e gravidă și prezintă umflături. Iar partea și mai proastă e că nici nu se întrevede vreun mamoș la capătul celălalt al tunelului.

Un bocboc de Premier

December 20, 2009

Poate mă înșeală pe mine memoria colectivă, dar mi se pare că Boc devine cel mai al naibii Premier pe care l-a avut România din ’90 încoace. Am numărat nu mai puțin de 20 premiere ale Premierului Boc:

  • primul Premier demis printr-o moțiune de cenzură în Parlament;
  • primul Premier care a ocupat interimar o funcție ministerială (Ministru al Învățământului și Educației);
  • primul Premier al unui Guvern demis care a organizat alegeri în România;
  • primul Premier desemnat pentru a doua oară în funcție după demitere;
  • primul Premier care susține două discursuri de învestire în fața aceluiași Parlament;
  • primul Premier cu o înălțime sub 1.70 m;
  • primul Premier clujean;
  • primul Premier care a tradus “gripa porcină” cu “aviara gripa”;
  • primul Premier ales înainte de numirea în funcție ca primar al unei localități din România;
  • primul Premier doctor în filozofie și științe politice;
  • primul Premier din zodia Fecioarei (d.n.: 6 septembrie 1966);
  • primul Premier al FSN-ului după Marea Schismă din 1992; în acel an, formațiunea politică moșită cu forcepsul de Ion Iliescu și Petre Roman s-a scindat în FDSN-ul lui Ion Iiescu (devenit PSDR și apoi PSD) și FSN-ul lui Petre Roman (devenit PD);
  • primul Premier cu un nume de familie din 3 litere;
  • primul Premier al unui Guvern care are în componența sa un ministru împotriva căruia se declanșează urmărirea penală (Monica Iacob-Ridzi);
  • primul Premier în al cărui nume nu se repetă nici o literă (e, m, i, l, b, o, c);
  • primul Premier care a făcut-o pe Elena Udrea ministru;
  • primul Premier care a scris o carte intitulată “Separația puterilor în Stat” (2000);
  • primul Premier cu un nume din doar 7 litere (cel mai scurt, de altfel; cel mai lung nume de Premier fiind Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu: 36 litere);
  • primul Premier care a împrumutat 20 de miliarde de euro;
  • primul Premier dotat cu capacitatea de a-i citi gândurile Președintelui României încă dinainte ca acestea să se întrupeze;

Deci râdem, glumim și rămânem în formă, da? Suntem o țară mișto și trăim într-un popor simpatic™!

Doi dinți din față

December 18, 2009

Ea e România. Știu, e cam nasoală, cam trecută și nici nu pare să dea pe dinafară de inteligență. Da’ nah, e a noastră și o iubim. Adică așteptăm să moară și să-i bem ultima pensie, că bani de azil n-avem. Bine, nici nu cred că ar primi-o cineva, chiar dacă ar fi gratis. Scuipă pe unde apucă, e prost crescută și cam curvă, vorbește prea mult și prea tare, te vinde pe nimica toată primului sosit oricând i se scoală, uită de la mână până la gură și nu are noțiunea cuvântului dat.

Dar n-am scos-o în târg să o fac de căcat. Vroiam doar să-ți arăt, Națiune, cei doi dinți care o țin practic în viață pe muica noastră, Românica. Ăla mare de sus care se dă cocoș e Băsescu. Ăla mic și încovoiat de jos e Boc. Pă cinstea mea!