Partidul-curpapier

Cacofonia cu cele mai lungi picioare din România, o făptură recunoscută, printre altele, pentru feblețea pe care o are pentru șoferi, ar fi poate cea mai în măsură să ofere consultanță PSD-ului în “problema Mitrea”. Respectiv a datului chiloților jos în public. Pentru că experiența a învățat-o pe Moni că de la șofer la stripăr e un pas atât de mic, încât unii nici nu-și dau seama când în locul volanului ajung să frământe transpirați barele cluburilor.

Mitrea ne-Cocor a luat poziție față de pozițiile și opozițiile PSD recente, susținând că Partidul Roșu Al Sfintei Treimi A Trandafirilor trebuie să iasă din situația de “partid-preș” în care se află în prezent și că ar fi mișto dacă, pe direcția asta, pesediștii ar avea liniștea “pentru a construi un PSD modern, democratic, subordonat interesului național, solidar, profesionist și deschis”.

Nu vreau să umblu cu răutăcisme și s-o dau pe-aia cu “dar la răcoare aveți atât liniște cât mai ales timp, băieți, numa’ să vă luați portofelele-n dinți”. Îmi permit doar să remarc onctuos că:

amic) lu’ domnu’ Mitrea i-au ars pă veci retina pancartele cu lozinci de pe vremea când sindicaliza cot la cot cu alde Ciorbea și veeeșniiica-lor-pomeniiireee Cooostiiin și Hooossuuu; altminterea nu se esplică (da, ce dreak să fac, tre’ să scriu și pe înțelesul lui Vanghelie) cum de soluțiile Domniei sale se înscriu în ceea ce cunoscătorii numesc “bla-bla-uri cu majusculă”.

bemijlociu) dacă trebuie muncit în direcția construirii unui PSD subordonat interesului național, pe cale de consecință (Mareane, nu acum, zău) înseamnă că în prezent Partidu’ este subordonat intereselor altor națiuni? Și ce fel de națiuni sunt acestea, conlocuitoare sau așa, de aiurea?

cemare) nenea Fiu’ Vrâncioaiei se află într-o mică-mare confuzie: PSD nu mai este partid-preș din 2004, de la descăunarea lui Ion Iliescu. Și nici n-o să mai fie, cel puțin până în 2014 când i se termină muniția Piratului din Calahibe, deși blogu’ dă cristal îmi zice că poate de pân 2019 încolo să mai fie fro șansă să dea PSD-ul un Președinte. Că cam asta e răsplata dacă ești o organizație care confundă stânga cu mâna cu care operezi buzunaru’ nației: ajungi încet, dar sigur, partidul-curpapier.

Deci vorba cântecului, situația e gravidă și prezintă umflături. Iar partea și mai proastă e că nici nu se întrevede vreun mamoș la capătul celălalt al tunelului.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: