Archive for January, 2010

Blog me, Amadeus

January 31, 2010

Unora o să li se pară puțin ciudat că Futacu și Mozart se regăsesc în aceeași propoziție, deși am mai spus-o, între micuțul din târgul sării (Salzburg, da) și lunganul din târgul lelii (București, mda) există o mare asemănare: amândoi ne așezăm în fața clapelor (pian el, mac je), iar Marele Talent ne toarnă în pahare (note lui, cuvinte mie). Rămâneți pe postul meu și o să vedeți ce mișto se aliniază ciorile pe firele de telefon.

Suntem o cultură minoră și periferică. (direct la vinclu, să moară kaka de ciudă!)

Bun, știu, ne lipsesc și vreo 1.000 de ani de istorie, dar orișicâtuși, din momentul în care am apărut pe scenă, am avut treabă aproape exclusiv cu ungurii, turcii, tătarii, leșii, rușii și alte lighioane, decât cu actele artistice. Plus că de la atâta otrăvit fântâni, pârjolit holde și cărăbănit în munți făceam o febră musculară teribilă, monșer, așa că n-am putut să răspundem în fața posterității decât la oral. Cu scrisul, subțire spre deloc. De fapt, doar de vreo 200 de ani putem spune că au apărut și pe plaiurile țărișoarei noastre preocupări întru așternerea artistică (au nu utilitară) a slovelor pe hârtie.

Legea compensației (descoperită în secolul opșpe de savantul neamț Gunther von Kompensatz) lucrează însă cum nici cu gândul nu gândești. N-am scris noi mii de ani, n-avem noi Șecspirii, Serbanteșii, Danții, Gheoții ori Dostoievșchii lor, n-avem operă și nici impact, dar băi nene, avem bloguri! Câtă frunză și câtă iarbă. Și nu-i vorba acilea de blogul Marinelei care-și expune visele, șuncile ori poeziile preferate pe net, ci de catralioanele alea de bloguri de opinii. De parcă s-ar fi dat drumul unui concurs național calchiat după “Cântarea României” de pe vremuri: “Păreriști și câștigi”.

Las la o parte gramatica mai mult decât precară a majorității cetățenilor care, contrar peștilor, își depun icrele gândirii în locuri publice. Că nu știi să faci un acord între subiect și predicat, că nu știi când se folosește cratimă și când nu, că pui virgulele precum pune mă-ta mare sarea la murături, că iii-urile reprezintă pentru tine cam același lucru ca găurile negre pentru fizicieni (și nu, nu e vorba de găurile la care te gândești tu), că stilistic vorbind ești încremenit în proiectul “compunere clasa a 7-a” și că singurele epitete pe care le folosești în mod uzual sunt “retard”, “în pizda mă-ti” și “s-o fut pe mă-ta” – mă lasă nemuritor și rece. Toți am fost la școală, dar nu toți avem școală.

Cu adevărat nasurlesc este însă că nici măcar părerile alea pe care le scoți pe piață nu sunt ale tale, ci tot de împrumut le ai. Că tu n-ai opinie, ai copypăstime. Belești ochiu’ în stâga și în dreapta, vezi ce zice icsulescu ori ygrecescu și pac! la Blogoiu. Iar burlesc de-a dreptul e vastul, incomensurabilul tău orizont de pricepoșenie. Pentru că tu ai părereri ferme despre încălzirea globală, despre politica externă americană, despre evrei, despre toate sporturile cu mingea, despre filme, despre globalizare, despre sex, despre femei, bărbați, copii, bunici, rude până la spița a zecea, mașini, bășini, stela și arșinel, leana și costel, gadgeturi, degerături, bani, cărți, carduri, soft, hard, mauși, flash, silicoane, droguri, poliție, țări, muzici, înghețată pe băț, poezie, politică, economie, biznis, antreprenoriat, taxe, evaziune, comunism, ceaușescu, revoluție, conspirație, constipație, punctul 8, punctul G, securiști, emo, reclame, unguri, țigani, homosexuali, ortodoxie, catolicism, biblie, extratereștrii, tot.

Scriem prea mult, citim prea puțin și gândim aproape de loc. Amadeus, ai legătura.

Advertisements

Băsescu rage “răzbunareeee!”

January 29, 2010
Nu-i vorbă, la câte vagoane de cărți a citit Futacul la viața lui, snobează de departe orice dificultăți lingvistice. Ori stilistice. Dar vine câte un moment în viață când vrei să vezi femeia cu mustață, bărbatul cu silicoane ori șarpele cu șenile.

El Presidente de la Medianoche (am putea oare să-i spunem Președintele-Bufniță? ah, nu, stai, că bufnița e simbol de înțelepciune prin anumite culturi) i-a acordat astăzi un mic interviu Futacului. Bine, exagerez puțin când zic interviu, că în cazul lui se coc deja prescurile și s-a pus coliva la fiert.

L-am sunat să-l întreb de treaba cu ANI. Insistent. Nu mi-a răspuns, deși are numărul meu în agendă. Apoi l-am sunat de pe al doilea telefon, ăla pe care l-am primit cadou de la niște prieteni din Țara Sfântă Și Pricepută În Tehnologie. Când suni pe cineva, telefonul ăsta șmecher nu afișează numărul pe ecran, ci mesajul “răspunde boule, s-ar putea să fie important”. E infailibilă metoda, credeți-mă. Transcriptul, ca de obicei prin amabilitatea Aberant  Media.

Futacu sunt. Vroiam să vă întreb de chestia asta nouă cu ANI și acuzațiile care…

Aberrații, nu acuzații – mă întrerupe Mircea Geoană cu tărie. Băsescu a înnebunit de tot. Îi este atât de ciudă că m-a învins în alegerri, încât nu mai știe ce să facă, ce să mai mi-o coacă. Totul este o prrostie, o mârrșăvie a acestui bolnav psihic cărruia nu i-a ajuns că mi-a trras-o așa cum știm cu toții cum mi-a trras-o, acum vrrea să se rrăzbune pe faptul că eu am pierrdut alegerrile. Și știu exact cine se află în spatele acestei acțiuni prrostești, deși nu am dovezi, desigurr. Marria Băsescu. Ea l-a montat pe Trraian Băsescu împotrriva mea, pentrru că n-a putut să plece în concediul prromis dacă nu mai iese Prreședinte.

Ludovic nu e nimic

January 29, 2010

Există în partidul zis național și liberal un băiat ludic. Ghiduș. Sprințar. Chitarist de ocazie. Gurist prin vocație. Ludovic. Or Ban. Măre, când LO vorbea, apele tăcea, munții amețea, soarele pălea. Pentru că Ludovic (or Ban, bingo!) are ceva unic și nemaivăzut: vocea sa este un mușchi neted (zis și “mușchi involuntar”). Îl auzi vorbind pe Ludovic (or Ban, exact!), îi vezi mișcările buzelor, percepi sensul spuselor, dar el e hăt!, departe. Fute balerine, joacă un fotbal cu băieții, șofereșete (fără să ferește) pe șoselele Țării, se bestializează la câte un concert, pierde nopțile la un pocheraș etc.

Bunăoară nu mai departe de astăzi, domnul Ludovic (or Ban, te-ai prins!), în calitatea fuduliei sale de vicepreședinte al PNL s-a exprimat cu organu-i minune (vocea, de) că când cu propunerea de intrare la guvernare, PDL și-a bătut joc crunt de PNL oferindu-i – Chel Horror, șer Traian! – ministere gen Finanțe, Justiție, Muncă ori Agricultură. “Păi ce bă, PizDeLiștilor, voi vreți să punem osu’ la treabă sau cum, ne luați de proștii satului global? Păi îmi spui tu mie cum e cu guvernarea, bă, io care l-am avut pe frati-miu Comisar UE? Păi ce bă, crezi că el era la guvernare cu funcția lui de multilimbism? Era o lae bălae, bă, la guvernare e ăla care stă în capu’ la masă cu bănetul râuri-râuri în fața lui și care împarte la cine vrea el cașcavalul. Bani, bă, bani, aia e guvernare. Bani!”. Aceste gânduri zburătăceau prin poiata lui Ludovic (or Ban, bravo!) în vreme ce organul său emitea la ralanti prețiozități gen “noi nu facem guvern cu Băsescu”, “ne respectăm înțelegerile cu PSD”, “PNL trebuie să dea premierul” ș.a.m.d.

Da nu-i nimic, că vorba lu’ Minculescu: “Mai e puțin, mai e un piiic / Până la marele nimiiic”!

Mihaela, dragostea mea trupească

January 28, 2010

Aflu cu infatuare și suficiență din presa de largă circulație și tiraj cu care te spurci, chifteluța mea apetisantă, la intervale cât de cât regulate (uf, și mi-am jurat că anul ăsta n-o să mai folosesc cuvântul ăsta decât în conjuncție cu tine! dar ce să fac, Mihaela, ce să fac, sunt slab, slab ca în poezioara aia “eu sunt slab, tu fă-mi-o tare”!) că ți s-a șutit telefonul. Cu toate chestiile aferente din el.

Nu îmi e atât de mesajele noastre, creața mea iubită, că le cul fransoaz care l-a șparlit sunt sigur că nu șprehănește românește, îmi este doar de fabuloasa ta agendă cu mii și mii de contacte, de la Ghadafi la Obama, de la Bill Gates la Leo din Strehaia și de la Elton John la Adi Minune. Cum ai putut, o, tu soartă crudu crudă, să-i faci una ca asta acestei senzaționale femei care-mi luminează gândurile și visele?

Sper să îți ajungă mesajul meu. Sunt cu o proastă de la poștă care bate telegrama cu un singur deget, în timp ce eu simt cum înnebunesc de nervi și de dorință mistuitoare. Pot să mă urc în primul avion și să mă repede până în la tine? Pot? Pot? Pot?

Acuma chiar trebuie să plec, că poștărița asta mă fute din priviri și cred că vrea să mă facă poștă și cu colegele, că a mai venit un cârd de gâște să-mi admire penisul (da, port bluganii ăia de mi-ai făcut tu cadou, azorelul meu scump!). Răspunde-mi neapărat cumva, oricum, să știu că ești bine și toate celelalte. Te sărut franțuzește.

Dani

Un Mutu și-o Gheară se certau la ceas de seară

January 28, 2010

Nasol moment, Națiune. Abia ce fumară jointul păcii finul Adrian Mutu și nașul Nicu Gheară, când cică iar se spurcară. Nu de la femei de data asta, ci de la o mașină.

Nasol moment, zic, pentru că abia ce ne-am obișnuit iarăși în Star cu familistul, sufletistul, capu’ la familie Adrian Mutu, după ororile cu femei, alcool și bairamuri povestite tot acolo și trebuie s-o luăm iar de la capăt.

Că mă și inervează, bă, că nu știu ce să mai cred de băiatu’ ăsta. Că când e zeu, când e deșeu.

Update: Zice-se că s-a dopat din nou. De data asta, cu pastila de slăbit.

Sper mă, că e cea mai bună

January 28, 2010

Oamenilor de toate sexele! Și voi, hermafrodiți! Labagii pasionați! Botaniști și botaniste!  Luați aminte la rețeta lichidului magic care vă prelungește și vă îmbogățește viața!

Se ia o pulă oarecare. De preferință una asupra căreia aveți oareșcare drepturi de utilizare. Se erectează. Aici aveți libertate totală de exprimare, fiecare după imaginația, tehnica, îndemânarea etc din dotare. O dată sculată și aliniată în poziție de tragere, ceatârna fie se ia la prelucrare manuală, fie se introduce în diverse orificii lubrifiate în prealabil, fie se ia la degustat. Este bine să aveți pregătit dinainte un mic dispozitiv de colectare – un borcănel, o oală mai încăpătoare, o găleată, o cisternă, un lac de acumulare  șamd – funcție de parametri cantitativi cu care sunteți deja familiarizați. După tribulațiile aferente acțiunilor de manualizare, orificizare sau degustare întreprinse, vor urma, firesc și în ordinea numerelor de pe tricou, Marele Zvâc, Imensa Explozie și apoi Enorma Deversare. Atenție! Este crucial să simțiți cu exactitate momentul. Înșfăcați dispozitivul de colectare, apoi prindeți cu o mână fermă șarpele cu un ochi și direcționați tsunami-ul seminal spre interiorul acestuia. Așteptați până se strânge ultima picătură.

Produsul se consumă după gust. Detalii despre fantasticele sale calități puteți citi chiar aici.

Milionarii de la morții mă-sii

January 27, 2010

Ca să-l citez pe ilustrul domn Vanghelie, sunt pe-aicea niște băieți care tot încearcă să facă bani cu Internetele. Mai cu servicii, mai cu bloguri, mai cu jocuri, mai cu porn, în fine, fiecare după priceperea și posibilitățile sale, în încercarea deloc reprobabilă de a da lovitura și a se îmbogăți.

Proștii.

Păi nu cu Internetele se face banu’ gros în România, băăă! Ci cu Internele. Uite, ca băieții deștepți și bazați.

De la Cahul la Kabul, cu teleguța

January 27, 2010

La plecarea într-o vizită podudefloricească în Republica Moldova, Președintele-Care-Ne-Iubește-De-Ne-Ustură-Cururile a avut o mică ezitare energetică(*) și a declarat că, printre altele, cu ocazia prilejului menționat va inaugura și recent deschisul Consulat Român de la Kabul.

Bine, că Republica Moldova s-a unit peneve și intempestiv cu Afganistanul nu-i cine știe ce mare chestie geostrategică, ținând cont cum învârte ChelBoss-ul axele printre dește ca pe mătănii. Dar ce te faci naibii dacă ne trezim pe frontiera de est cu jde mii de talibani care și-au scos permise de mic trafic? Că ar aduce opium în țară nici nu-i așa mare bai, tot avem o șleahtă de consumatori care ne conduc și numa’ bine, mai face și Țara economie pă prafurile astea. Da’ ce te faci cu armele, nene? Păi îți închipui în jalea de trafic din România ce măcel ar fi? Cum îi ia unu’ fața talibanului, hop și ăla cu bazooka, să tranșeze problema. Cum i se pare lu’ taibanu’ că-l incomodezi în trafic, bum!, cu rachetele pă tine. I-ai dat flash-uri pă autostradă, cheamă escadronul de bombardiere să-l ajute. O să renunțe Popoul Poporul Iubit să mai meargă cu mașina și de-aci până la talibanizarea țării n-o să mai fie decât câțiva pași.

Ori noi în ultimii 20 de ani abia ce am reușit să manelizăm Țara. Și ar fi păcat să cedăm atât de ușor cea mai mare victorie a Revoluției din 1989.

(*) Cuuum? Dar Aliodor ce păzea, de ce îl plătim băi nene din bănetul public? Apăi află stimabile că în timp ce Marele Șmenf muncea la oralul declarațiilor, Aliodor o pipăia cu aura sa energetică pe o tânără vameșiță. Fata era cât pe ce să orgasmeze în public și cine știe, poate chiar să facă un ou, dar noroc că un SPP-ist aflat prin preajmă i-a dat un ghiont lui Aliodor și a întrerupt brusc jetul energoerotic.

Epistola Ducilor PDL către intelectualii din partid

January 26, 2010

Băi Nenea Dom’ Profesor Preda,

Ne scuzați dă deranj și dă limbaj, da’ am citit prin presă că aveți niște idei legate de identitatea Partidului Nostru Iubit. Că ar trebui să renunțăm la trandafir, un simbol prea socialist pentru noi care le ținem parcate pă dreapta, iar în locul său Domnia Voastră Intelectuală ați propus mărul. Bine, nu știm pentru ce o schimbare atât de dramatică, că dacă era după noi, cel mult am fi schimbat trandafirul cu un cabanos sau, hai, cu un pleșcoi, dacă era și doamna Nuți (Săru’ Mânaaaa!) de acord și privea pozitiv ideea.

Despre măr ce să zicem, o fi el sănătos la fizic, poate și la psihic (știți că domnu’ Aliodor rade câte o lădiță pă zi?), dar vedeți, sunt diverse probleme cu acest simbol. Sunt unii care fac calculatoare și care se cheamă chiar așa, măr. Mai e și treaba cu Adam și Eva, sau cu mărul lui Newton. Plus că ne îndepărtăm de la Poporul Iubit și de la planurile de propășire pe care ni le-am făcut acum vreo 10 ani cu Traian. Deci noi vă propunem ca simbol al Partidului Nostru Iubăreț poza de o puteți admira ceva mai jos.

Semnează Ducii PDL, oamenii care duc greul Partidului cu cârca.

E sever Voinescu! Ba nu, e blând!

January 25, 2010

Deputatul PDL Sever Voinescu a declarat că PDL ar trebui să-şi clarifice doctrina, să adopte altă siglă, trandafirii fiind simbol socialist, şi să-şi schimbe denumirea, el propunând titulatura Partidul Popular. Mediafax

Domnu’ Voinescu, vă văd cu ochelari, deci păreți un om citit, ce naibii… Păi cum să veniți cu o asemenea propunere? Auzi, “Partidul Popular”! Păi de ce, ca să facă o țară întreagă mișto grosier și la greu de el? Partidul Impopular. Partidul P-o Pula – ‘r-ați ai dracu’ de hoți. Partidul Bocular. Partidul Maneleuloar. Partidul Borduriular. Partidul Popoular. Și astea le-a scos Futacul, așa, la minut (bine, știu, talent ca al meu mai rar, da’ orișicâtuși).

Haideți, luați o foaie și notați: Partidul Poporului, băă! Că nu degeaba a suferit Traian, de i-au dat repetat lăcrimile, când cu întoarcerile lui bruște la popor, nu?