Blog me, Amadeus


Unora o să li se pară puțin ciudat că Futacu și Mozart se regăsesc în aceeași propoziție, deși am mai spus-o, între micuțul din târgul sării (Salzburg, da) și lunganul din târgul lelii (București, mda) există o mare asemănare: amândoi ne așezăm în fața clapelor (pian el, mac je), iar Marele Talent ne toarnă în pahare (note lui, cuvinte mie). Rămâneți pe postul meu și o să vedeți ce mișto se aliniază ciorile pe firele de telefon.

Suntem o cultură minoră și periferică. (direct la vinclu, să moară kaka de ciudă!)

Bun, știu, ne lipsesc și vreo 1.000 de ani de istorie, dar orișicâtuși, din momentul în care am apărut pe scenă, am avut treabă aproape exclusiv cu ungurii, turcii, tătarii, leșii, rușii și alte lighioane, decât cu actele artistice. Plus că de la atâta otrăvit fântâni, pârjolit holde și cărăbănit în munți făceam o febră musculară teribilă, monșer, așa că n-am putut să răspundem în fața posterității decât la oral. Cu scrisul, subțire spre deloc. De fapt, doar de vreo 200 de ani putem spune că au apărut și pe plaiurile țărișoarei noastre preocupări întru așternerea artistică (au nu utilitară) a slovelor pe hârtie.

Legea compensației (descoperită în secolul opșpe de savantul neamț Gunther von Kompensatz) lucrează însă cum nici cu gândul nu gândești. N-am scris noi mii de ani, n-avem noi Șecspirii, Serbanteșii, Danții, Gheoții ori Dostoievșchii lor, n-avem operă și nici impact, dar băi nene, avem bloguri! Câtă frunză și câtă iarbă. Și nu-i vorba acilea de blogul Marinelei care-și expune visele, șuncile ori poeziile preferate pe net, ci de catralioanele alea de bloguri de opinii. De parcă s-ar fi dat drumul unui concurs național calchiat după “Cântarea României” de pe vremuri: “Păreriști și câștigi”.

Las la o parte gramatica mai mult decât precară a majorității cetățenilor care, contrar peștilor, își depun icrele gândirii în locuri publice. Că nu știi să faci un acord între subiect și predicat, că nu știi când se folosește cratimă și când nu, că pui virgulele precum pune mă-ta mare sarea la murături, că iii-urile reprezintă pentru tine cam același lucru ca găurile negre pentru fizicieni (și nu, nu e vorba de găurile la care te gândești tu), că stilistic vorbind ești încremenit în proiectul “compunere clasa a 7-a” și că singurele epitete pe care le folosești în mod uzual sunt “retard”, “în pizda mă-ti” și “s-o fut pe mă-ta” – mă lasă nemuritor și rece. Toți am fost la școală, dar nu toți avem școală.

Cu adevărat nasurlesc este însă că nici măcar părerile alea pe care le scoți pe piață nu sunt ale tale, ci tot de împrumut le ai. Că tu n-ai opinie, ai copypăstime. Belești ochiu’ în stâga și în dreapta, vezi ce zice icsulescu ori ygrecescu și pac! la Blogoiu. Iar burlesc de-a dreptul e vastul, incomensurabilul tău orizont de pricepoșenie. Pentru că tu ai părereri ferme despre încălzirea globală, despre politica externă americană, despre evrei, despre toate sporturile cu mingea, despre filme, despre globalizare, despre sex, despre femei, bărbați, copii, bunici, rude până la spița a zecea, mașini, bășini, stela și arșinel, leana și costel, gadgeturi, degerături, bani, cărți, carduri, soft, hard, mauși, flash, silicoane, droguri, poliție, țări, muzici, înghețată pe băț, poezie, politică, economie, biznis, antreprenoriat, taxe, evaziune, comunism, ceaușescu, revoluție, conspirație, constipație, punctul 8, punctul G, securiști, emo, reclame, unguri, țigani, homosexuali, ortodoxie, catolicism, biblie, extratereștrii, tot.

Scriem prea mult, citim prea puțin și gândim aproape de loc. Amadeus, ai legătura.

Advertisements

13 Responses to “Blog me, Amadeus”

  1. Pisi Says:

    poti s`o mai zici o data .. pentru unii e prea grea limba romana..

  2. genovevabreaz Says:

    Blogul tine unora loc de carte, altora loc de exercitiu – unde daca nu gresesti, nu inveti si n-ai ce corecta :)) – si e pt toti o descarcare de “icre ale gandirii”…
    Totusi, nu vad legatura cu Amadeus. 🙂 (n-o fi preluat-o?)..

    • Futacu Says:

      nimeni nu s-a născut învățat. a greși e omenește. numai cine nu muncește nu greșește (mai bag sau ajunge?). dar nu asta era ideea.

      să-l mai așteptăm nițel pe wolfgang, cred că rețeaua e destul de încărcată.

  3. alexandrescudaniela Says:

    Ai facut carcel la cerebel (si nu vorbesc de ala de canta) cand ai vazut ce scriu, ha?:)
    Mai punem si virgule…hai mai Futacule ca m-ai scheriat nitzel. Apai sa scriu si de la mine… cum le zice… propo…mama ei de limba romana… ca cand trebuia sa fac bastonase ma punea sa sterg tabla sau sa cumpar creta. Asa ca virgule pana mea…dar fac puncte, fac niste puncte de te mandresti cu mine la tot blocu’. Hai ca este misto punctele.
    aaa…si ziceam de…propozitii…asa le zice…daaa sa, fie d-ale mele sa nu, mai copiez…pai da mah da’ e mai usor bre sa fac copisipeist…bah tu vrei sa ne iei painea de la gura…hai sarap ca ma oftici!
    (iar ai scris sen-za-tio-nal, si nu s-a rupt noul scaun din piele de l-am luat de la Dragonul Rosu; si stii ca erai dator cu unul, dar te las ca esti baiat fain)

    • Futacu Says:

      nu mamă dragă, n-aveam a bate apropouri direct la țintă, că nu-i casă de marketing direct aici. 🙂

      citesc de mult timp multe bloguri și observ și io cu hipermetropii mei ce se întâmplă în lumea asta digitală. manelism (asta e translatarea în limbaj contemporan a “formelor fără fond” de pe vremea lui maiorescu) curat, parol!
      o lipsă totală de conținut. copypăstism și părerism la greu.

      semidocți din toate zările, urniți-vă!

  4. alexandrescudaniela Says:

    Cred ca Amadeus e numele de scena, pardon, de blog, al unuia de pe Blogosfarc.

  5. genovevabreaz Says:

    N-ajunge niciodata d-le Futacu, nu stiati? 🙂
    “Scriem prea mult, citim prea puțin și gândim aproape de loc.” asta o fi fost ideea. Eu nu cred ca genul de articole critice, va schimba vreodata uscaturile din padure. Internetul e spatiu liber, la fel ca romanii de dupa istorie 🙂 si … Mozart nu mai vine 🙂

    • Futacu Says:

      romanii aveau o deviză. pe care caragiale și bacalbașa au pus-o pe frontispiciul “moftului”: “ridendo castigat mores”. eu cred în asta.

  6. alexandrescudaniela Says:

    Prietenul la nevoie se cunoaste, dar eu pe tine nu te recunosc(apropos de marketing).:)))
    Stiam ca nu-i despre mine ca eu pun la virgule unde nici nu-ti trece prin cap, eu ortografia am invatat-o pe olita, da?! Deci nitica hartie igienica sa ma sterg la gura. Iar ideile de pe blog imi apartin. Ca cine e mai destept ca mine?! Care este…
    Lasand gluma la o parte, vad si eu ca s-au inmultit blogurile mai rau ca sobolanii la gunoaie. Accesoriile aferente scrierii sunt doar unelte inutile; niste “limbici”, deci nu limbrici, limbici. Faceam si eu un act filantrop de a le tine partea. Ca doar atat poti sa le faci!:)

    • Futacu Says:

      filantropie, fie, dar s-o știm și noi! 🙂

      cum era replica aia din piesa aia scrisă de ăla? parcă “inimă mare, suflet duios…”, ă?. nu se merită, ca să zic așa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: