Mesaj în pungă

Cum cititorii Futacului au mai mult sinapse pe centimetru cub de materie cenușie decât populația ordinară trăitoare pe mirificele plaiuri carpato-danubiene-pontice, sunt deja familiarizați cu conceptul de “mesaj în sticlă”. Ce nu știu nici ei, sunt sigur, e că există și o variantă de uscat, mesaj în pungă pre numele ei. Noi ăștia, care câștigăm o pâine agățați în coardă câte 10 ore pe zi, ne lovim deseori, acolo sus, de mesaje de-astea purtate de vânturi de pe te miri unde. Mai zilele trecute mă spărgeam în figuri pe fațada unei clădiri de birouri din Capitală. Că era frig al dracului și devenisem casant, nu de alta. Când deodată, pleosc!, mă trezesc fix în față cu un mesaj în pungă. Îl desfac febril și dau de scrisoarea olografă a cetățeanului Vasile V. Vasile către Traian Băsescu.

Stimate Domnule Președinte,

Mai jos iscălitul Vasile V. Vasile, domiciliat în…, identificat cu…, eliberat de… la data de…, însemnat cu CNP… vreau să vă aduc la Înalta Dumneavoastră cunoștiință următoarele fapte de o gravitate și însemnătate colosală (repet: colosală) pentru România:

La data de 6 decembrie 2009 vă raportez că m-am prezentat la Secția de Votare nr… de pe raza… în jurul orelor 12:30-14:00. Hai, 16:30 cel târziu, că nu mai știu exact cât a ținut ultima sticlă de rom băută la crâșma “Puricele Deșelat” situată în localitatea… la adresa…

Menționez că ne-am strâns în dimineața zilei respective la locul mai sus menționat următorii: Guță Nicolae zis “Pătrunjel”, Aleodor Nară zis “Ciocumic”, Marian Degeaba zis “Degeaba”, Ion Pustie zis “Ficățel” și cu mine zis “Zgârci” ca să-l bem pe Ficățel, întrucât era ziua lui de naștere din nou, că a căpătat obiceiul să se pocăiască după fiecare cură de dezalcoolizare, adică cam din 3 în 3 luni. Știți cum se întâmplă la băute de-astea, Înălțimea Voastră Prezidențială, se crează tot felul de discuții, de la femei la fotbal și, invetinabil intevinabil inevitabil politică. Degeaba se tot plângea că prețurile sunt mici și salariile mari. Ciocumic i-a replicat că în pizda mă-tii bă pulă, ce, pe vremea lu’ Iliescu era invers? Pătrunjel cânta cântece legionare și îi tot zicea de unu’, Crăpitanu sau Capitalu’, nu mai rememorez exact, care e un fel de Hristos românesc care urmează să se pogoare pe un cal alb și înaripat ca să ne salveze din conspirația iudeo-masonică și ungurească mondială. Ficățel zicea că vă iubește, Prezidențialimea Voastră, așa cum porcu’ iubește noroiu’, polițistu’ șpaga și el înșiși însuși alcoolul. Eu, Zgârci, beam vârtos, că vroiam să-mi fac provizii, fiind pe banii lui Ficățel din punct de vedere al consumației.

La un moment dat în cârciumă a intrat un grup de vreo… să mor io dacă-mi amintesc bine… poate 2, poate 4 oameni. Poate și mai mulți, cine sta să numere oamenii când era atâta de băut? Auzind că vorbim politică, grupul s-a apropiat de masa noastră, au scos un teanc de bani dintr-o sacoșă și au zis: “bă băeți, aveți fiecare câte cinci sute de mii dacă mergeți acum la vot să-l votați pe Băsescu”. “Ce zici bă, Zgârci?” – mă întreabă Ficățel ușor obosit (am uitat să vă raportez, Domnule Președinte, că în micul nostru grup de tovarăși de consum eu sunt un fel de bulibașă, că am stat și la pârnaie o vreme, plus că am toate vorbele la mine când e nevoie). Grupul o fi crezut că pe ei i-a făcut zgârci, așa că a plusat instant “Un milion, bine, da’ cinci sute de mii acu’, cinci sute când vă întoarceți”. Și nici una nici două, ne decartează 5 hârtii de 5 sute de mii.

Am pus laba pe bani, am zvântat ce mai era în pahare, ne-am căutat de buletine și am tulit-o către secția de votare amintită la etajele de mai sus. Totul a mers ca pe roata pe care au fost trași Horea, Cloșca și Crișan (nu știu ce-mi veni pe creieri o asemenea comparație, poate m-a luat flamba abia acu’ când vă scriu). Veni, vidi, vot, vorba lu’ strămoșii noștri, deși jandaru’ care păzea secția de votare s-a uitat cam pătrat la noi, da’ noi eram 5 și cu chef, iar el 1 fără chef, așa că n-a comentat nimic.

Bun, deci ne făcurăm noi datoria de cetățeni ai Republicii Socialiste România (nu mai e socialistă? da’ republică mai e? atunci lasă bă, că merge și așa) și votarăm. Problema e că când ne întoarserăm la “Puricele Deșelat”, locantă a cărei adresă ați avut deja avantaju’ de a o afla (au un rom acolo, coane, de producție proprie, care stă mâța țapănă în coadă când bea), grupula. Adică grupul pula, vreau să zic. Chiusso! Valea! Cărel! Niente! Iar ăia de prin cârciumă făcea pe niznaii, că care grup, că ei n-a văzut pe niminea, că hau-hau. Evident că am băut gros, inclusiv ăia două milioane jumate de ni le-a dat ca aconto grupul. Și evident că tovarășii mă însărcinară acu’ după ce trecură toate sărbătorile posibile să vă scriu această sinceră și din inimile noastre scrisoare.

Că să vedeți, Înălțimea Voastră Înaltă, cazu’ devine că ne sunteți dator vândut. 5 sute de mii de căciulă, adică două milioane jumate, plus dobânzile care este. Și băieții mi-au dat mandat că din două una: ori ne dați banii, ori vă luăm voturile înapoi. Și ne-a zis nouă cineva că ălălat ciumec cu care erați în finală atâta abia așteaptă.

Eu, Zgârci, împreună cu Ficățel, Pătrunjel, Ciocumic și Degeaba, atâta am avut de zis și cine are urechi de auzit, să auză.

Să trăiți cu respect și stimă la maxim,
Vasile V. Vasile