Pesedele, ne mișcăm și noi mai cu talent?

Pe Kisselef, la PSD în curte, a apărut indianul Talpă-Iute care cum te prinde cum îți cere o țigară. Vine dintr-o țară din America de Sud și este chematul special la București pentru Congresul la care urmează să fie ales noul Șef de Trib al PSD. Povestea lui fascinantă și o dezvăluire bombă despre unul din liderii marcanți ai partidului, numai la Futacu și numai în rândurile care urmează.

Într-una din zilele trecute îmi plimbam agale cățelul pe Kisselef. Am un ciobănesc mioritic pe care l-am salvat într-o vacanță din ghearele unui cioban care-l snopea creștinește pe imbecilul motiv că-i halise niște slană. Nirvana, suflet mămos și sensibil n-a suportat peisajul și l-a pus l-a pământ pe individ, după ce în prealabil i-a rupt o mâna și un picior, așa, de control și ținere de minte (ți-am zis că e campioană mondială la jiu-jitsu?). Bubă (câinele, de), atras probabil de feeria de culori care este Talpă-Iute, a dat năvală peste el, i-a pus labele pe umeri și l-a luat la o ședință de limbi, confundându-l mai mult ca sigur pe indian cu o acadea uriașă (dacă ar fi după mintea lui, Bubă ar trăi numai cu acadele toată viața).

Futacu: Bubă!
Talpă-Iute: A, nu, e un semn din naștere.
Futacu: Ce semn? Ăla în formă de boașe de pe bărbie? Nu, îl strigam pe câine să te lase în pace. Bubă, jos! BU-BĂ!
Talpă-Iute: Ăla, da. Mama zice că e semn de la tata, îi plăcea să fie mângâiat pe coaie. Auzi, n-ai o țigară?
Futacu: N-am, că nu fumez. Auzi, da’ cum de vorbești tu atât de bine românește?
Talpă-Iute: Tata e român.
Futacu: Da’ tu de unde ești de loc?
Talpă-Iute: Din Ecuador.
Futacu: Și ai crescut aici, în România, sau cum?
Talpă-Iute: Nu, acum am venit prima oară în România. N-am văzut niciodată patria tatălui meu.
Futacu: Și-atunci cum de ai învățat româna?
Talpă-Iute: Taică-meu a trimis-o pe una din surorile lui din România să vină să stea cu mama, după ce a aflat că o lăsase grea. Geta mi-a fost ca o a doua mamă. De la ea am învățat româna, să fac sarmale, poale-n brâu și țuică de prune.
Futacu: Și cum naiba ai nimerit aici? Ăsta e sediul unui partid, știi?
Talpă-Iute: Tata lucrează aici. Mi-a zis că de la aeroport să iau un taxi și să vin direct aici. E într-o ședință acum, n-am putut să-l văd. Dar aștept de 25 de ani clipa asta, adică de când m-am născut. Câteva ore în plus chiar nu mai contează.
Futacu: Poftim? Nu ți-ai văzut niciodată tatăl?
Talpă-Iute: Nu, tatăl meu nu a mai pus niciodată piciorul în Ecuador. Trimitea din când în când câte o scrisoare și bani pentru toți trei. Geta mi-a explicat că tata a intrat în politică după 1990 și că își făcuse o familie în România.
Futacu: Și acum ce s-a întâmplat, te-a chemat el?
Talpă-Iute: Da, am primit o scrisoare acum 3 zile în care-mi zicea să vin de urgență în România, că e vorba de o chestiune de viață și de moarte. Geta zice că tata vrea să ajungă Președinte sau așa ceva.
Futacu: Bun, dar dacă nu l-ai văzut niciodată, cum o să-l recunoști?
Talpă-Iute: În ultima scrisoare de la el, cea în care mă chema în România, pe lângă banii de călătorie mi-a trimis și o fotografie cu el. Prima fotografie pe care o am cu tatăl meu, pentru că mama și Geta nu mi-au arătat niciodată poze cu tata, deși le-am cerut de foarte multe ori. Poate că nici nu aveau.
Futacu: Poți să-mi arăți și mie poza aia?
Talpă-Iute: Sigur. Uite!

Dintr-o fotografie spălăcită, veche de cel puțin 15-20 de ani, mă privește cu seriozitate Adrian Năstase.

Advertisements

One Response to “Pesedele, ne mișcăm și noi mai cu talent?”

  1. Pisi Says:

    :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: