Archive for March, 2010

Decât fripturist, mai bine securist

March 31, 2010

Bun, deci nenea Felicsache, băiat subțire și cu parte (“Biblioteca pentru tonți”, proiectul lui de suflet, ce altceva decât un medicament compensat credeați că e?), școlit prin înaltele dregătorii ale lui Tata Secu cu bonă nemțoaică și bucătar franțuz s-a exprimat pă cale buvabilă că la Parlament prea miroase nene a mâncare gătită. Și că el, care vine cu pachețel de-acasă și abia așteaptă să ajungă la serviciu să vadă ce i-au pus fetilii lui în sandvicuri, se simte fracturat nu doar în spirit, ci mai cu seamă în simțământul olfactiv.

Drept e că la Caghebeu’ miroritic se antrenau îndeobște Ochiul și Timpanul. Da’ parcă tot îți vine a te semilunii (Futacul nu face discriminări, popor!) când musiu Dan-Căpitan-De-Splai confundă mirosul de mâncare cu mirosul de căcat degajat voios de aburitoarea clasă politică dâmbovițeană.

Auzi, icoana lu’ iconoclastu’ dă Mircea Badea, nu mai bine vă mutați voi bre într-o fosă septică sau ceva? Că tot ținea morțiș conu’ Prigoană s-o pună dă un Mall în Dealul Popoului să are și Adriana unde-și proba rochiile dă mireasă…

După Ricky Martin, și Cătălin Botezatu recunoaște: “da, sunt lesbian”

March 31, 2010

Ieri, cantautorul latino Ricky Martin, modelul mai în vârstă al șoferilor autohtoni deveniți peste noapte apârțâitori în ziare și reviste de pozește, și-a luat anusul în dinți și a dezvăluit marele său secret și al lui Polichinelle: e gay.

Astăzi, fanele îndurerate și lejer înamorate au primit o mângâiere neașteptată din partea Marelui Blond Pubian, Cătălin Botezatu, care i-a declarat în exclusivitate Futacului Național:

Știu că se vorbește de atâția ani că și eu, la fel ca Ricky pe care desigur, îl admir profesional enorm, să nu mă înțelegi greșit, aș fi gay. Dar adevărul nud-nuduț este că eu sunt lesbian, iubesc enorm femeia, iar femeile mă iubesc enorm pe mine. Sexul e mai puțin important.

Trăim într-un popor mișto. Dar cam vânăt la față.

March 30, 2010

Băeții deștepți și cu ochi albaștri de la Pro Democrația au pus-o de o sondare a naturelului simțitor al națiunii mioritice. Pe niște teme cu mare zvâc la Marele Clitoris al mentalului colectiv daco-roman.

Deci, așadar și prin urmare, avem așa: 94% din popor ar fi pentru retragerea cetățeniei romilor care comit infracțiuni în străinătate (pe restul de 6% nu i-au găsit acasă). 91% ar fi pentru reintroducerea pedepsei cu moartea (9% au rude sau cunoștințe prin pușcării). 89% ar vrea să li se retragă cetățenia ungurilor care vor autonomia ținutului secuiesc (11% nu au înțeles întrebarea). 88% ar cere pedepsirea penală a celor care critică religia ortodoxă (12% sunt ordocșii sataniști care practică alte religii pe ascuns).

Păcat că n-au întrebat prodemocrații și niște oameni de geniu când au făcut lista aia. Că aveam o rafală de întrebări ca la mă-sa acasă:

  • ați fi de acord ca “Of, viața mea” să fie imnul național al României?
  • ați fi de acord ca masonii să construiască cu mâinile goale și pe banii lor un zid românesc de la Sarmizegetuza al Muntele Kogaion, zid care să poată fi văzut de pe Marte?
  • ați fi de acord ca Ion Iliescu să aibă dreptul la câte mandate vrea el de Președinte?
  • ați fi de acord cu tragerea în țeapă, în cadrul unor serbări câmpenești cu mici și bere, a tuturor hoților din țară?
  • ați fi de acord ca în România salariul minim pe economie să fie 2000 de coco pe lună și să aveți garantat al treișpelea salariu și două luni de concediu plătit pe an?
  • ați fi de acord ca Israelul să-și schimbe numele în Jidania, iar evreii să fie holocauterizați de mici?
  • ați vrea ca Ceaușescu să fie în viață în Cuba?
  • ați fi de acord ca tot mapamondu’ să sugă pula la români ca să se convingă toți cine e cel mai tare din parcare?

Mă rog, poate data viitoare. Oricum, prevăd niște scoruri de cel puțin 110% la fiecare.

Iar n-a avut o primă. Vară, ce mai aștepți?

March 30, 2010

Am o greață de natură pestilențială în ceea ce privește viața, țara, rația, ia. Că când din picioare Bote i-o trăgea lu’ Bianca la ochiul maro în văzurile națiunii, iar Ricky Martin de mama lui și-o arată în public pe motiv că o ia pe sub coadă de macho ce e, iar senatorul Voicu, acest mucho latrino al politichiei de mărgăritar românești își arată fața prin toate sub-mediile naționale, parcă Nuți vine la socoteală să dai la coșurile de pe bucile fumeilor care-ți umplu viața și-ți golesc portofelul, nu? Apropo de coșuri, mai bine mă făcea mama coșar, că spălatul de geamuri de mare suprafață și înaltă altitudine mă cam reumatizează pe ici, pe colo, pe la colțuri. Ruginesc și-mi pare rău, vorba comisarului Sergiu Nicolaescu.

Sau poate, în fine, El Futadore Maximo mai bine își apleacă privirile-i măiastre către o panseluță, un fir de iarbă ori un gândăcel, ceva.

Blaga și cu Boc / L-au luat pe Băse-n cioc (din nou!)

March 18, 2010

Pentru că vine primăvara, iar în gură simțeau un gust nasol de cocleală de la cărnurile îmbucate în iarna asta lungă, Emil Boc și Vasile Blaga, aflați într-o vizită de lucru în municipiul Iași au poftit la o ciorbă de lobodă acrită cu corcodușe și dreasă cu hrean. Deși au înroșit (ptiu, drace!) antenele companiilor de telefonie mobilă pentru găsirea de soluții întru satisfacerea pohtei ce au pohtit, cei 1.5 stâlpi ai PDL-ului s-au văzut nevoiți să abandoneze ideea în momentul în care, cu temenele au fost informați că loboda încă nu a ieșit, iar corcodușe poate la anu’.

Din fericire, privirea lor pofticioasă s-a așezat sfioasă pe chipul îmbujorat al Elenei Băsescu, aflată și ea în delegația oficială. Așa că și-au amintit brusc cât de mult le place carnea. Și s-au servit copios.

Adriean, viclean copil de castă

March 11, 2010

Omul care are de dat pietre la toți rinichii europenilor și speranțe tuturor tele-oltenilor că ziua în care o să se inventeze mașina care merge pe șmecherie e colea, după colț, în fine, cel pe care părinții l-au botezat Adriean doar ca să rimeze cu Videan, i-a servit astăzi BERD-ului una bucată cabanos-cu-gâtu-ntors, pe motiv că cică, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare nu ar cunoaște realitatea din România. Asta după ce BERD se exprimase cu câteva zile în urmă că planul de măsuri anti-criză al Guvernului României în valoare de 13 miliarde de euro anunțat anul trecut a fost “mai mult imaginar decât real”.

“Ba pe-al mă-tii!”, i-ar fi replicat Adriean direct dacă necazul n-ar fi făcut ca el să ocupe în Guvern portofoliul de Ministru al Lăcomiei Economiei, adică exact creierul flasc din spatele mărețului pachet de măsuri. Că vorba aia, dacă te uiți în jur poți vedea cu ochii tăi că planul a funcționat ireproșabil: șomajul e în scădere, consumul și-a revenit, niciuna din piețe nu s-a prăbușit, oamenii sunt optimiști, salariile cresc și în general, chiar dacă economia nu mai duduie ca pe vremuri, tot toarce frumos și la ralanti, băi nene!

Și-apoi, cum naibii să nu-i dai dreptate Titan-Mar-ului, când BERD-ul e doar undeva între primii 5 investitori în România? Sigur se băteau pentru locul întâi cu Austria dacă ar fi cunoscut mai bine realitatea românească!

James Bolund, agentul 0.07

March 10, 2010
Ce a ieșit astăzi în presă cu declarațiile lui Nati Meir e o biată abureală scoasă pă partea dorsală dă nește agenți dă pază dă mall-ari. Adevărul adevărat și real până la prăsele despre chestiunea Nati, în prea-fericitele cuvinte înșirate de Meir mai gios, pă un wordpress frumos. Transcriptul, ca de obicei prin amabilitatea Aberant Media.

Domnu Futache, ați fost dom’le cumva într-o viață anterioară Simona Tache, măi? Nu? Că semănați la faptul că purtați ochelari și de-aia mă întrebam, că e și coincidența asta de nume, Simon Futache care… Ă? Victor? Victor Fu-ta-cu? Păi și ce diferență e măi între futacu și futache? Hașiș? Aaa, un haș și un e… Ce să-ți spun, mare scrofală! Merge banda, îmi dau drumul, măi? Așa…

Mă chiamă Nati Meir și sunt a doua venire a lui Hristos pe pământ, măi. Cu care de altfel sunt chiar rudă prin alianță , că unul dintre străbunii lui era vecin cu una dintre străbunele mele, deci practic mă trag direct din Iisus. Adică din regii Israelului, căci se știe, el era os domnesc, din David. Deci sunt moștenitorul tronului Iudeii, măi. Dacă nu era nasurleala asta cu bulăul, eram deja în Ierusalim, la încoronare. Mă gândeam să-mi iau numele de Nabucodonosor I-ul, că nu știu, Nati I-ul mi se pare prea mic si… cum se zice la voi la Romania… meșă-chin. Mai bine cu implant, măi, uită-te la profilul meu, vezi altceva decât un chip demn să fie bătut? Pe o monedă? Nabucodonosor I-ul sau Goliat I-ul, încă nu m-am hotărât, trebuie să mă consult și cu oracolul meu pe care-l am  încă de la 2 ani și jumătate când am primit primele misiuni secrete de la Moș Sad și totodată am învățat aproape concomitent scrisul, cititul și făcutul la oliță, măi.

Am vreo două sute de miliarde de dolari în lingouri de aur îngropate pe lângă Marea Moartă, măi. Păi, tu de ce crezi că-i zice Marea Moartă, ă? Firește, pentru că aurul meu i-a supt toată seva la mare. La mare artă, he, he, he! Iar Manuscrisele de la Marea Moartă erau de fapt câteva trilioane de acțiuni pe care mi le-a lăsat tata, ‘Mniezo să-l ierte!, de la General Electric, General Motors și alți generali americani… Pe puțin încă vreo mie de miliarde de dolari, la prețurile de azi, măi.

Cum să zică lăutarul ăla care nici nu mai știu cum îl cheamă în prezent, Adrian Adultul Minune, de Vitto, de Pisica și paștele mă-sii, că uite, mă inervez la creieri și simt cum îmi pulsează neuronii de draci, măi… Adică io, ditamai Împăratul evreilor, să umblu cu bani falși ca să ce? Ca să-l plătesc pe unu’ care cântă o muzică care eu nici nu ascult, măi? Păi voi știți că am cumpărat de la chineji aproape toată Africa? Că vreau să unesc Israelul cu Africa și să întemeiez Țaratul Africa-Israel? Cine Lev Leviev? Ce diamante, ce imobiliare, ce afaceri, măi? Păi el de la mine împrumutat bani, ca și Bill Gates. Lu’ care i-am și zis acu treizeci, patruzeci de ani: măi Billy, măi, de ce să-i zici tu la programul ăla Windows când pe tine te cheamă Gates? Și uite că nu m-a ascultat și acu n-are după ce bea apă cu mărunțișul ăla al lui… Ca și băieți ăștia doi pe care i-am ajutat, Brin și Page, le-am zis: ce gooogle, măi, ce nume e și ăsta? “Nati” e mult mai scurt și de altfel, într-un dialect chinezesc sau taivanez se traduce cu “îți scoate acul din carul cu fân”. Da’ n-au vrut să asculte și uite cât se chinuiesc acum să-i învețe pe chinezi cum stă treaba…

Am luat și câteva Nobeluri, știi? Le am pe toate acasă, îngropate în pimniță, ca să nu mi le fure menajera. Singurul pe care nu l-am luat e ăla pentru pace, fiincă bou’ ăla de Clinton s-a îmbătat într-o seară la un pocher pe dezbrăcatelea cu Monica Columbinsky și i l-a dat lui Ytzhak Rabin. Noroc că m-am scos totuși în anul ăla, că mi-au dat Oscaru’ pentru Forrest Gump. Nu, măi, desigur că nu sunt Tom Hanks, ce naiba! Tom Hanks este Nati Meir, măi.

La momentul ăsta banda nu a mai rezistat și s-a rupt. Păcat, că abia se încălzise.

Îmi plac titlurile hermafrodite, zău!

March 10, 2010

Ca ăsta, de pildă:

Ce să-nțeleg, păcatele mele? Că pe prafu’ ista tăt românu’ s-o apucat să-și meșterească o biserică pe balcon sau în baie? Or fi apărut, nene, magazinele de bricolaj ca ciupercile după acte sexuale neprotejate, da’ parcă nici așa…

Capriciurile vremii care este

March 10, 2010

Ce se-ntâmplă? Bătut de viscol ca-n sezonu’ ăsta, Futacul nu ține minte să mai fi fost în vreun an. Agățat în coardă și atârnat pă sticlă la treij-patruj dă metri deasupra solului resimți cu fiecare moleculă fiecare fulg și fiecare palitură a turbatului de vânt (ar trebui să-mi iau o licență poetică pe acest triplet fiecarist, până nu-l găbjește cineva). Bine, norocul meu funciar (moamă, coae!) e că mă mai vede câte o cocoană cu țurțuri în mustață și-și face de bogdaproste cu un ceai sau cu o supă caldă. Da’ și Futacul e băiat gigea! De par egzamplu, între 1 și 8 martie am folosit numa’ coardă alb-roșie și mi-am pus și echipamentul ăla de scarabou aurit. De la distanță ai fi zis că Futacul e Supremul Mărțișor însuși. Știu că știți, că cu (băi nene, forțezi cacofonia și nu-ți iese… cum i-o zice la asta, constipinspirație?) unii dintre voi m-am tras și în poză când ați trecut pă interval pân Victoriei.

Vremea e nasolă, vremurile sunt căcăcioase, iar viermuirile (substantivul vine de la verbul “a viermui”, aici cu sensul “a da muie ca vierul”; a nu se confunda cu ce știi tu) declasei politice sunt mai smântânoase ca niciodată. Așa că io unu’ mă apuc de scris nește cărți. Una mai pentru bărbați (deși nah, nici fumeile n-ar trebui să o skipeze, că vor afla lucruri noi și cutremurătoare – orgasmice, da – despre ele însele) cu titlul provizoriu spre definitiv “Cum să fuți ca un profesionist” și una mai pentru toată lumea și toate vârstele, cu aventuri, mistere, magie și conspirații, cu titlul aproximativ “Dacă o cauți cu lumânarea, ți-o iei”. Ceea ce mă grăbesc să-ți doresc și ție.

Pact cu Diavolul Chel

March 10, 2010

Poetul de curte linge al Ceaușeștilor, cel care joacă de vreo două decenii cu un deosebit succes în mega-producția bolnavywood-iană Pacientul Român și-a amintit intempestiv că nu și-a mai uitat cam demultișor dantura înfiptă în aorta vreunui cunoscut. Așa că i-a chemat pe vreo doi-trei din asistență (hm, asistenți?) să-i suflece mânecile cămeșii și a purces voinicește la mătrășeli și răfuieli prin Partida Râmnia Mare, în dulcele stil scorneliuvadimtudorist:

‘tu-ți morții mă-tii de nenorocit, cum mi-ai înșelat încrederea pe care ți-am arătat-o până la momentu’ de față-verso, că noi suntem partid mic, neparlamentar și trebuie să facem economii.

Pocinogul de data asta a căzut pe însuși Lucian Bolcaș, cel considerat până mai ieri mâna cea mică a Vadimicului (topografia cevetistă arată așa: mâna stângă a lui Vadim e Corneliu, iar mâna dreaptă e Tudor, dar pe lângă astea omul mai are încă două terminații tentaculare, nene: mâna mare Ghiță Funar și mâna mică Lucian Bolcaș), acuzat nici mai mult nici mai puțin decât de +++++ (loc de făcut cruci, bre!) Pact cu Diavolul Chel.

Bine, știu, nici Bolcaș nu e Keanu Reeves și nici Băsescu nu aduce a Pacino (decât poate la consum), dar Futacul se jură pe roșu că și-ar da câștigurile din drepturi de autor pe juma’ de an numa’ să-l vadă pe imensul Sergiu Nicolaescu cum regizorează acest teribil de dramatic scenariu vadimist. Motor!