Banda lui Ion

De mic a fost șef. Nu că i-ar fi plăcut în mod deosebit, dar trebuia să-și asume cineva și responsabilitatea asta. Și el a fost întotdeauna un om serios, pe care tovarășii s-au putut baza. Plus că avea o origine sănătoasă, fiu de ceferist, nobila meserie pe care a îmbrățișat-o și tovarășul Dej până să intre în politică, partid și țară călare pe tancurile sovietice. Ana Pauker și cu Dej / Bagă spaima în burgheji. A lozincărit-o și el pe la 15-16 p-asta, că nu prea i-a plăcut cultivarea manuală a personalității. I se părea o trădare față de tovarășul Stalin (“omul de oțel”) care, umbla legenda din gură-n gură, ceruse încă de la 12 ani să îi fie amputate organele sexuale cu o seceră și un ciocan. Era cât pe ce să facă și el la fel, ca să se poată concentra pe problemele globale ale omenirii. Noroc că, în timp ce se afla la studii la Moscova, s-au întâmplat aproape concomitent două evenimente majore. Unul planetar (tovarășul Stalin a crăpat) și altul personal (tovarășa Nina a cedat), care i-au salvat bijuteriile de familie. Au urmat frumoșii și nebunii ani ’60 și ’70 în care a urcat încet dar sigur ierarhia Partidului Comuist (inside joke din anii ’50 când Partidul dădea muie Poporului împreună cu Armata Roșie): prim-secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist și ministrul tineretului în Guvernul Maurer 5, secretar al Comitetului PCR Timiș și apoi prim-secretar al Comitetului PCR Iași. Pe la mijlocul anilor ’80, când la putere în URSS a ajuns Cap Pătat Gorbaciov care se interesa cam prea insistent de el, to’ar’șu Ceaușescu l-a eliberat din toate funcțiile politice și l-a trimis la Editura Tehnică să elaboreze planurile pentru Revoluția din Decembrie ’89. Capitolul ăsta nu e prea clar, căci deși inginer la bază, nu a profesat nici o secundă, deci nu e deloc sigur că ar fi fost capabil să proiecteze ceva cât de mic, darămite coșcogea lovitura de stat. Mai probabil că alții au fost cu strategia, iar el doar cu execuția. Ce a urmat după, se știe: democrația originală, războiul civil româno-maghiar din martie ’90, mineriadele din ’90 și ’91, “noi nu ne vindem țara”, Văcăroiu, Năstase, FDSN, PDSR, PSD, cele 3 mandate și multă, multă muie împărțită cu maximă generozitate tuturor celor care nu făceau parte din bandă.

Bandă care, aflăm astăzi, în chiar ultima zi în care Ion Iliescu este septuagenar, îl menține în formă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: