Archive for March, 2010

Al nostru e chel mai cel

March 4, 2010

Cică un controlor aerian e anchetat fiindcă și-a lăsat juniorul să dirijeze nițel traficul aerian de pe, probabil, cel mai aglomerat aeroport din lume. J.F. Kennedy din New York, pe numele lui de botez.

Proști grămadă americanii ăștia, băi nene. Se vede că n-au pic de cultură. Păi aici la noi, în Românica noastră dragă, avem un Președinte aerian care i-a lăsat pe Emiluș și Elenuș, odraslele sale de suflet, să dirijeze o țară întreagă. Și nooo, nu doar că nu-l anchetează nimeni, da’ îl mai și votează juma’ de țară.

Hai la pariu că îi luăm pe americani în 2, maxim 3 anișori!!?

Advertisements

Jeoană Prejedinte

March 3, 2010
Scrisoare dăjchisă cătră clasa pulitică den Romalia, orijiunde s-ar afla ea la aceste ceasuri.

Cucuana Puliitico,

Auz că vreați să-l maziliți pă Jeonă definitiv ji ireconciliabil, mânca-v-aj creierul lu’ tălică pane cu nițăl mujdei. Că vă introportunează trebile fics ca un dejt înfipt în uochi. Amuia, jtiți că uomu’ nu mi-e simpatic neam. Ji nu pentru că e prost dă-mpunge ca rața pă varză, că io nu cre’că ie d-adevăratalea, ci pentru că ie de o benipilitate cum rar a pus picioarili pă planeta asta. Dă altfel îs mai mult ca desigur că ji dacă era votat în onanistmitate anu’ care trecu, iel tot pă locul doi iejea. Ji aci venim la cestiune, majerii: Jeoană a rămas cu ea în mână când cu prejedințialele pă țară. Adică, mă ertați, pula prejedinte. Acu câteva zile Jeoană a rămas cu ea în mână când cu congresu’ al țâjpelea a lu’ pesedeu. Adică, mă ertați din nou încă o dată, pula prejedinte bis. Deci nu se face ca să-i loați prejdenția dâmbovițatului (că acilea nu ie Parisu’ mânca-v-aj, dă unde să avem noi Senat?) ji să-l lăsați în pizda goală, făr’ dă nici o foncție dă prejedinte, în cariciu mieu. Că are ji iel o famelie ji nejte copchilaji dă crescut, plus că nu ie cajicând ar locui la bloc în Titan să cadideze la prejedenția asociaței dă propitari. Jtiu, nu-i zigur că ar loa, da’ ar avea mai multă jansă. Deci lăsați-l să să mai bucură ji el dă cărțili dă vizitiu pă care scrie cu litere dă aur “prejedinte”. În 2012 o să fie alegeri, iară anul ista aproape că să dusă, deci mai rămase practic doar un an să-l subortați. Ji ce mai ie un an în zilele noastră?

Semnează indescifrabil un grup de cocostârci

Gigi, fă-te chinez

March 2, 2010

Tot îți plac ție stadioanele în care jde mii de piepturi îți scandează numele și-n plus, îți veni și ideea asta să-ți iei altă cetățenie ca să fi judecat în altă țară pentru valiza aia cu bani poprită dă bagabonții ăia dă procorori. Îți dau un pont gratis, că și Futacul e stelist: China, tată. Acolo-șea e un mizilic să strângi un milion de oameni, iar corupția se pedepsește cu execuția publică.

Deci gândește-te cum ar fi să stai cu pieptul tău firav dar de aramă în fața plutonului, în timp ce un milion de glasuri strigă la unison Be-ca-li! Be-ca-li! Be-ca-li! Deci ai fi mai tare ca Alexandru Machidon, Cezar și Mihai Viteazul la un loc, parol!

Banda lui Ion

March 2, 2010

De mic a fost șef. Nu că i-ar fi plăcut în mod deosebit, dar trebuia să-și asume cineva și responsabilitatea asta. Și el a fost întotdeauna un om serios, pe care tovarășii s-au putut baza. Plus că avea o origine sănătoasă, fiu de ceferist, nobila meserie pe care a îmbrățișat-o și tovarășul Dej până să intre în politică, partid și țară călare pe tancurile sovietice. Ana Pauker și cu Dej / Bagă spaima în burgheji. A lozincărit-o și el pe la 15-16 p-asta, că nu prea i-a plăcut cultivarea manuală a personalității. I se părea o trădare față de tovarășul Stalin (“omul de oțel”) care, umbla legenda din gură-n gură, ceruse încă de la 12 ani să îi fie amputate organele sexuale cu o seceră și un ciocan. Era cât pe ce să facă și el la fel, ca să se poată concentra pe problemele globale ale omenirii. Noroc că, în timp ce se afla la studii la Moscova, s-au întâmplat aproape concomitent două evenimente majore. Unul planetar (tovarășul Stalin a crăpat) și altul personal (tovarășa Nina a cedat), care i-au salvat bijuteriile de familie. Au urmat frumoșii și nebunii ani ’60 și ’70 în care a urcat încet dar sigur ierarhia Partidului Comuist (inside joke din anii ’50 când Partidul dădea muie Poporului împreună cu Armata Roșie): prim-secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist și ministrul tineretului în Guvernul Maurer 5, secretar al Comitetului PCR Timiș și apoi prim-secretar al Comitetului PCR Iași. Pe la mijlocul anilor ’80, când la putere în URSS a ajuns Cap Pătat Gorbaciov care se interesa cam prea insistent de el, to’ar’șu Ceaușescu l-a eliberat din toate funcțiile politice și l-a trimis la Editura Tehnică să elaboreze planurile pentru Revoluția din Decembrie ’89. Capitolul ăsta nu e prea clar, căci deși inginer la bază, nu a profesat nici o secundă, deci nu e deloc sigur că ar fi fost capabil să proiecteze ceva cât de mic, darămite coșcogea lovitura de stat. Mai probabil că alții au fost cu strategia, iar el doar cu execuția. Ce a urmat după, se știe: democrația originală, războiul civil româno-maghiar din martie ’90, mineriadele din ’90 și ’91, “noi nu ne vindem țara”, Văcăroiu, Năstase, FDSN, PDSR, PSD, cele 3 mandate și multă, multă muie împărțită cu maximă generozitate tuturor celor care nu făceau parte din bandă.

Bandă care, aflăm astăzi, în chiar ultima zi în care Ion Iliescu este septuagenar, îl menține în formă.

Boc conduce. Mașina.

March 2, 2010

Deși nu pare, ținând cont că privește lumea prin niște funduri de halbă, cică Micul Muetzară știe a draivui. Iar astăzi, că tot avea o zi mai liberă, de vreme ce a rezolvat încă de ieri cu “dosarul mărțișorul” (nț, ăla cu politizarea descentralizatelor mai așteaptă nițeluș), s-a urcat într-un Logan și tuleo! spre Ploiești. Bafta lui chioară a fost că sepepizdul care îl hăituia ca turbatu’ pe DN1 l-a prins pe lângă Săftica să-i înmâneze permisul pe care Biciclimea Sa îl uitase pe un colț de etajeră la Serviciul Evidența Populației Și Râmătoarelor. Zic baftă, pentru că știți cum e până la Ploiești: pâlc de gabori care-ți pândesc prin lunetă orice greșeală, că pe praful ăsta, fiecare leuț  halterofiat în stilul smuls boborului e primit cu ororuri militare de sărmanii bugetari. Că ce dreak ne făceam dacă vreun ghiocel de-ăsta al șoselelor și șosetelor mirositoare, trezit cu noaptea în cap, i-ar fi dat prin chipiu să-l întrebe de bună ziua pe Mus Cel Mic? Rămânea naibii țărișoara ca un mușchi în sânge pe un platoaș în fața mogulilor? Rămânea!

Știrile Zilei De Ieri

March 2, 2010