Archive for April, 2010

Un general se legăna pe o pânză de păianjen

April 29, 2010

Partidul pe care și l-a inventat la moment Traian Băchelu prin fecundarea fostului șef al mafiei personale a lui Adrian Năstase Dracu’ Știe Câte Case, generalul și totodată atât de concretul Găbiță Oprea și-a ales nu doar o dată de lansare nefericită, ci și un imn patetic. Dată de lansare nefericită pentru că alde Oprea, Micky Șpagă, Cristian Diaconescu, Marian Sârbu, Culiță Tărâță și ceilalți șacali au la fel de multe în comun cu munca cât are și un berber cu pilotarea navetei spațiale Discovery. Cât despre imn, măcar de ochii lumi ar fi trebuit să nu se bată cu BCA-ul în piept că ei sunt trădători, hoți, leneși, fataliști și miștocari. Adică români.

Dar nah, când îți botezi adunarea (că partid e mult spus) un PR, iar piarul ăla e făcut fix pentru cărarea pe mijloc a lui Trăienuț, parcă orice altceva devine un detaliu neseminificativ. Sau nu?

Cu Mozart de lesă, prin oraș

April 29, 2010

Nu știu alții cum sunt, dar Io, Victor, am o slăbiciune pentru Micuțul Austriac. Pe care, sigur, nu-l ținea ta-su în beci să-i facă copii, ci-i dădea cu capacul de la clape peste dește dacă nu repeta măcar zece ore pe zi (deci îți dai seama cât de original am pus-o de vreme ce austriecii sunt cei mai mari investitori în România?). O fi vreo chestie freudiană, zic, că și pe Futac îl punea tăticul lui să versifice în iambi hexametrici din fragedă pruncie, așa că poate de-aia Wolfgang ocupă primele trei locuri în Futac Top Ten al clasicilor în viață (adică nemuritori, bre).

Ei bine astăzi, conducându-mi imensul talent către casă (îl car într-un convoi de doojpatru de basculante pline ochi), am oprit câteva momente la semafor lângă o mașină (un Opel, parcă). Care avea boxele date la maxim. Din care boxe răzbătea Concertul nr. 24 pentru pian al lui W.A.M. (nu Săndele, n-am mâncat nici un haș). L-am recunoscut nu pentru că aș avea o cultură muzicală fenomenală (pentru că am), ci pentru că e una din bucățile mele favorite care-mi spune negru pe alb și cu majuscule că există Tatăl Nostru carele ești în Ceruri.

Știu, știu, ar fi trebuit să mă iau după mașina lu’ nenea ăla, să-i iau pulsul și poate un mic interviu. Că nu e tocmai de colea să ți-o tragi în venă cu Mozart, taman în traficul bucureștean. Dar tocmai ce-mi căutam discul Irefutabil al Paraziților (vroiam să fac un feat Paraziții pe Mozart) și n-am apucat să văd pe unde a apucat-o apucatul ăla când s-a făcut verde.

Kakaja liustrațîia?

April 28, 2010

Ion Iliescu, cel botezat creștinește de părintele său ceferist, ilegalist și revoluționar (și ăștia de la Nescafe umblă cu cioara vopsită că ei au inventat conceptul 3 în 1, băi nene!) cu gingașul prenume Ilici, în semn de omagiu pentru cel care a fost farul călăuzitor al comunismului la începutul secolului ics-ics, trezit din somnu-i de după-amiază de niște reporteri tineri și fără respect pentru politicieni trecuți prin ciur și dârmon, s-a exprimat cum că “legea lustrației e o prostie stalinistă”. Cum – coincidență! – Neluțu și-a făcut studiile acasă la Stalin, exact în perioada în care Tătucul era încă erect și ținea în vârful penisului său georgian juma’ de mapamond, Futacul crede că to’a‘rășu’ Iliescu știe direct de la sursă cum e cu stalinismul aiesta. Ori se știe că “cine nu are bătrâni, să-și cumpere”, așa că ce zice Ionel, aia trebuie făcut.

Bine, decât dacă nu cumva bătrânul morun nu e îngrijorat că trebuie să ia o pauză, și asta după ce a luptat 80 de ani întru propășirea nobilelor idei și principii ale comunismului. Aș paria chiar douăsprezece salarii de bugetar contra trompa unui țânțar anofel că dacă se întâmplă ca legea lustrației să intre în vigoare, și pe cale de consecință, Zâmbărețul ajunge  la depou, o să avem funeralii naționale pentru primul Președinte al României ales prin vot liber în mai puțin de 3 luni din momentul ăla.

Sigur, partea cu adevărat tristă din toată această poveste este că o astfel de lege ar veni cu doar 20 de ani întârziere.

Săse Băsescu

April 26, 2010

Șeful Chel Al Statului Român Degeaba Pe Banii Contribuabililor, Domnul Traian Băsescu, a avut astăzi, 26 aprilie, o zi superbă de primăvară care ne-o doream cu toții după iarna asta nenorocită care n-a făcut decât să adâncească criza care noi nu avem nici o vină că ne-a lovit, la fel ca cenușa lui vulcanul ăla islandez cu nume care nu se poate  nici scrie, darămite rosti, o serie de ieșiri publice pe cale orală în care s-a exprimat cu săse la adresa locului său preferat de colectat scuipații, și anume Parlamentul. La binecunoscutul șlagăr “Te fut în gât, Parlament iubit” (muzica, textul și interpretarea Traian Băsescu), Domnul Președinte a adăugat două țâpurituri noi-nouțe, de mare și sublim efect atunci când vor fi reluate de backing-ul vocal pedelist: “să se asigure majoritate în Parlament” și “Parlamentul să rezolve problema”. La final, Traian Băsescu a hăhăit că mai are niște săseuri în sertar (“așa, cam la paișpe-cinșpe mii”), dar că le va scoate pe interval doar la țanc, și anume la momentele-cheie când ființa sa astrală va simți că societatea românească are nevoie de niște șuturi în cur.

Victor Futacu, în exclusivitate pentru Aberant Media

Elasticul de la chiloții lui Năstase

April 22, 2010

Dacă ar fi o meduză ori chiar o păpădie budistă, cea mai fierbinte dorință a Futacului ar fi să se reîncarneze în elasticul de la chiloții lui Năstase. Exact, omul care a luat corupția în gură și i-a plăcut atât de mult încât a și înghițit-o. Și nu, nu din perversitate (deși, nah, când te cheamă Futacu parcă nu poți fi călugăr tibetan, nu?), ci pentru că ar vrea să-i fie cel mai aproape de suflet și să-i ia pulsul eului său unicat atunci când:

  • Adrian se bagă în seamă cu urări cleioase de bine, indiferent de neprilej: zile de nume, ziua națională a Eritreei, sfintele sărbători creștine, musulmane, evreiești ori zoroastriene, ziua internațională a spălatului pe păr, a consumatorilor de ouă moi la micul dejun, comemorări de oameni de stat, aniversări de oameni degeaba șamede
  • Adiță mentioneaza cuvântul “Băsescu”
  • Adișor se victimizează
  • Adrienuș interpretează ca un fin jurist ce se află elemente din multele sale dosare și QEDează de fiecare dată că el e un urmărit politic
  • Adiz le ia în balon pe Roberta Anastase sau Monica Macovei, marotele sale dragi și de suflet, pentru că poate și pentru că e bărbat bine
  • Aduțu explică pe îndelete cum prim-ministeriatul său a însemnat niște recorduri mondiale în orice materie ori domeniu vrei tu, băi Națiune

Știu, o să-mi zici că dacă ar fi să fie, Futacul ar deveni instant o coardă care vibrează non-stop la puseurile năstasiene. Dar ce-ar fi viața, mă întreb, fără riscul de a te trezi într-o zi cu elasticul rupt și chiloții pe vine?

Autodenunți și botezuri

April 21, 2010
ATTN: Cristian Preda, PDL
RE: Vandalizarea sediului de campanie electorală al Teodorei Trandafir

Mnea Preda și băi Cristi,

Am citit că ți s-a umflat ficații de indignare că sediul lu’ madama Teo a fost – mon Dieu! – obnubilat de o vandalizare la ceas de noapte cu ajutorul unor – mon Saint Cul! – sticle de vopsea. Care au venit de au întinat mult-prea-miștocuțele postere ale lu’ tanti Rozica și desigur, o dată cu trânsele, mesajele constructive și foarte prizoase la poporul boutant pe care cu atâta scremere și sudoare le-ați meșterit domnia dumneavoastră cu pixu’ pe curpapieru’ ăla când ați rămas blocat în buda de pe Modrogan acu vreo lună.

Păi deci ce se întâmplă, ca să zic așa? Io, Victorul cel Futăcesc vin de mă dau în gâtu’ mă-sii și mărturisesc ca sunt la originea (sau mai neaoș spus, la pizda) faptului care v-a inervat cu nervii. Și anume în noaptea zilei de marți spre miercuri hălăduiam de nebun prin orașu’ lu’ Doctoru’, că Nirvana e plecată la un simpozion și vulcanul cel rău din Islanda o ține departe de brațele mele vânjoase, în încercarea futilă (auziți, că tot sunteți ‘mneavoastră ‘telectual băi Cristi: Futilă aiesta nu-i din leat cu Setilă, Păsărilă, Ochilă și de-alde alți -ilă de-ai lui Creangă?)  de a-mi umple timpul și cu altceva decât cu imensu-mi geniu plenar și atât de fecund. E, și cum browniam eu așa, din groapă în groapă, deodată, la un colț de stradă, ce-mi văzură ochii minții? Un grup de băieți de băieți cu chef de chef pe ei care ieșeau de la o paranghelie sau ceva, că aveau între mijloacele lor toată floarea cea vestită a întregului Maneleus – alde Minune, Vijelie, Salam, Guță, Sorinel… bă, da’ toți, știi?, parcă dăduse cu bomba manelelor, să moară famelia lor dacă tă mințesc. E, vreo doi-trei băeți mai citiți dintre ei mă recunosc: “Moamă, să-mi bat copiii cu levieru’, dacă ăsta nu-i înșiși Futacu, înseamnă că n-am băut însumi destul”, “Victoreee să ne trăiești o mie de ani și să te ție Nirvana erect încă o dată pă atâta!”, “Dom’ Futacu, îmi dai bre un hotograf acilea, pă pianu’ dă pept să-mi merge bine că m-ai atins cu haru’ lu matale?” și alte drăgălășenii în gama asta (RE major, pentru cunoscători). Strâng niște mâini, împing pe model băsescian niște puradei care vroiau să-mi șutească pixul minune din buzunarul cu șliț și mă trezesc pe negândite în mijlocul manifestației. Acolo, sfat mare între capii manelelor încotor să o apuce, că noaptea e tânără și nefutută (Minune dixit). Mintea-mi ascuțită brici (am nenorocit pe puțin cinșpe mii de perne pân’ acu, parol, ferfeniță le fac!) sinapsează cu viteza luminii și numai ce mă aud rostind: “Mai înainte de toate ar trebui să dăm o tură pe la sediul de campanie al Teodorei Trandafir, că din animale de companie v-a făcut pe toți oameni”. “Cine pula mea e și Teodora Trandafir asta, Futache?” (Guță). “Bă, da’ prost ești bă Guță, e doamna Teo, cum pula mea să nu știi?” (Salam) “Vezi să nu te trezești că mă iei în gură, Salame, că prea ești ciufutut azi… de unde căcat să știu io că pă Teo îi zice așa” (Guță). Calmez spiritele cu câteva bășini bine alese (te anesteziază instant vânturile futăcești; odată m-au chemat la Urgență la Floreasca să mă băsesc prin sălile de operații, că rămăseseră fără anestezice, săracii) și organizez alaiul. Pe drum mai strângem oareșce aurolaci, curve, drogați, cerșetori și alte epitete ale vieții de noapte bucureștene, așa că la fața rotunjoară a locului (sediul de campanie, bre!) ajungem cam la vreo cincizeci de bucăți și jumătate (se lipise și un olog de grup). E, și ca la un semn, de unde nu încep marii noștri guriști să se rupă-n talente de zici că era nunta de-a doua a lu’ Nicu Gheară. Pe o voce, pe două, pe nouă, improvizații pe tema “Teee-oo / Depută-țeee-oo” și “Deputata Manelelor”… ce să mai, Festivalul Mamaianelelor 2010 și mai multe nu. Fanii, în delir. Unii dintre ei chiar în delirum tremens. Atâta doar că de la un moment dat încolo, treziți pesemne din somnul cel de moarte în care-i adânciră barbarii de tirani, vecinii începură să-și manifeste dezaprobarea față de manifestațiile ProTeo. Care cu o roșie stricată, care cu niște ouă puturoase rămase de la Paște, care cu niscaiva sticle luate la repezeală din debara (bulion, văpsea, probe de urină șamd), care cu borcane de murături împuțite, punctau nevoia de a pune punct imensei și originalei maniestații de simpatie și susținere populară a candidatei PDL la Colegiul 19, Teodora Trandafir. Ceea ce s-a și întâmplat, mai ales că din depărtare începuseră să se audă sirenele jandarilor, ori cei mai mulți dintre cei prezenți n-aveau nici măcar un singur motiv, cât de mic, să dea ochii cu garda.

Deci nici pomeneală de atac murdar a contracandidatei lu’ doamna Teo, ci dimpotrivă, da? Mă scuzi dacă ți-am cauzat oareșce disfuncții erectile cu ocazia prilejului, promit să mă revanșez cu aproxima ocazie.

Victor

Dobiboc

April 20, 2010

Ăla Mic Care Gândește Greu și-a luat lancea lui Horea și-a purces pe drumul de costișă ce duce la Măslui ca să se mai războiască nițeluș cu PNL. Un partid care, oricât de tare s-a strofocat Idolul Cu Chip Necioplit să-l îngenunche nu s-a lăsat decât jumulit, nu și ucis.

Nu că liberalii ar fi niște fete mari neîncepute și pure ca urina lui Grig Bivolaru, nu, departe de Futac acest gând. Da’ parcă draghele nost’ Emil dobiBoc ar face mai bine să-și încordeze mușchii fesieri în direcția celor vreo 25 (douăzeci și cinci) de miliarde de euro împrumutați de Micșorimea-Sa și păpați întru plata de pensii și salarii de bugetari. Că vorba aia, mușchii limbii știm prea bine în ce unică direcție și-i încordează Micuțul Îmbogățitor De Lexic.

Mic tratat de împreunare orgasmică cu poporul

April 19, 2010

Pasul 1: te faci blondă, că proastă ești deja

Pasul 2: o sugi cu aplecare și dedicare cui trebuie

Pasul 3: pentru că ai talent, primești un mic cadoaș

Pasul 4: pentru că execuți superb cu toate perechile de buze din dotare, potul crește exponențial

Pasul 5: pătrunsă prin toate orificiile de misiunea cea înaltă, ajungi pe negândite Maica Udreaza

Strămoșii noștri, daco-romales

April 13, 2010

Dacii erau nu doar cei mai viteji și mai drepți dintre traci (apud Herodot), ci și cei mai ciudați. În sensul că dacă vreunul preda bocancii la registratură, nici pomeneală de bocete, jeleală și tăiat vene. Nu frățicule, la daci se lăsa cu zaiafet, țâpurituri și dansuri frenetice de bucurie, nu de alta, da’ cică nu se egzista fericire mai mare decât să intri în gașca lui Zamolxes.

Așa că, văzând fotoreportajul din ziarul popular Libertatea, nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva, în creuzetul ăla din care a ieșit de la macerat poporul român, Marele Bărbos n-o fi scăpat, pe lângă alde dacii și romanii, și niscaiva ADN de romales.

Lovitură de teatru! Mircea Badea împotriva lui Teo Trandafir la alegerile din Colegiul 19!!!

April 12, 2010

Alianța PSD+PC-PNL de la nivelul Capitalei a decis, în urma unui sondaj de opinie fulger realizat săptămâna trecută în Colegiul 19 București, să retragă candidatura Lilianei Mincă pentru Camera Deputaților. Locul acesteia va fi luat de cunoscuta vedetă de televiziune și nu numai Mircea Badea, care este de altfel și cel mai bun prieten al lui Teo Trandafir. Cunoscuți sub numele Stan și Brana de pe vremea când alcătuiau un cuplu fermecător de contrastant pe micile ecrane, Teo și Mircea și-au jurat o campanie prietenească în care “fie ca cel mai bun să învinge” (Teo Trandafir) și “chiar dacă ne situăm pe poziții politice total diferite, o să-i dezamăgesc pe toți ciumpalaci, cretinii și oligofrenii care așteaptă de la mine altceva decât la eleganță, fuleu și dicție impecabile” (Mircea Badea). Vom reveni cu amănunte în edițiile viitoare.

În exclusivitate pentru Aberant Media, Victor Futacu.