Autodenunți și botezuri

ATTN: Cristian Preda, PDL
RE: Vandalizarea sediului de campanie electorală al Teodorei Trandafir

Mnea Preda și băi Cristi,

Am citit că ți s-a umflat ficații de indignare că sediul lu’ madama Teo a fost – mon Dieu! – obnubilat de o vandalizare la ceas de noapte cu ajutorul unor – mon Saint Cul! – sticle de vopsea. Care au venit de au întinat mult-prea-miștocuțele postere ale lu’ tanti Rozica și desigur, o dată cu trânsele, mesajele constructive și foarte prizoase la poporul boutant pe care cu atâta scremere și sudoare le-ați meșterit domnia dumneavoastră cu pixu’ pe curpapieru’ ăla când ați rămas blocat în buda de pe Modrogan acu vreo lună.

Păi deci ce se întâmplă, ca să zic așa? Io, Victorul cel Futăcesc vin de mă dau în gâtu’ mă-sii și mărturisesc ca sunt la originea (sau mai neaoș spus, la pizda) faptului care v-a inervat cu nervii. Și anume în noaptea zilei de marți spre miercuri hălăduiam de nebun prin orașu’ lu’ Doctoru’, că Nirvana e plecată la un simpozion și vulcanul cel rău din Islanda o ține departe de brațele mele vânjoase, în încercarea futilă (auziți, că tot sunteți ‘mneavoastră ‘telectual băi Cristi: Futilă aiesta nu-i din leat cu Setilă, Păsărilă, Ochilă și de-alde alți -ilă de-ai lui Creangă?)  de a-mi umple timpul și cu altceva decât cu imensu-mi geniu plenar și atât de fecund. E, și cum browniam eu așa, din groapă în groapă, deodată, la un colț de stradă, ce-mi văzură ochii minții? Un grup de băieți de băieți cu chef de chef pe ei care ieșeau de la o paranghelie sau ceva, că aveau între mijloacele lor toată floarea cea vestită a întregului Maneleus – alde Minune, Vijelie, Salam, Guță, Sorinel… bă, da’ toți, știi?, parcă dăduse cu bomba manelelor, să moară famelia lor dacă tă mințesc. E, vreo doi-trei băeți mai citiți dintre ei mă recunosc: “Moamă, să-mi bat copiii cu levieru’, dacă ăsta nu-i înșiși Futacu, înseamnă că n-am băut însumi destul”, “Victoreee să ne trăiești o mie de ani și să te ție Nirvana erect încă o dată pă atâta!”, “Dom’ Futacu, îmi dai bre un hotograf acilea, pă pianu’ dă pept să-mi merge bine că m-ai atins cu haru’ lu matale?” și alte drăgălășenii în gama asta (RE major, pentru cunoscători). Strâng niște mâini, împing pe model băsescian niște puradei care vroiau să-mi șutească pixul minune din buzunarul cu șliț și mă trezesc pe negândite în mijlocul manifestației. Acolo, sfat mare între capii manelelor încotor să o apuce, că noaptea e tânără și nefutută (Minune dixit). Mintea-mi ascuțită brici (am nenorocit pe puțin cinșpe mii de perne pân’ acu, parol, ferfeniță le fac!) sinapsează cu viteza luminii și numai ce mă aud rostind: “Mai înainte de toate ar trebui să dăm o tură pe la sediul de campanie al Teodorei Trandafir, că din animale de companie v-a făcut pe toți oameni”. “Cine pula mea e și Teodora Trandafir asta, Futache?” (Guță). “Bă, da’ prost ești bă Guță, e doamna Teo, cum pula mea să nu știi?” (Salam) “Vezi să nu te trezești că mă iei în gură, Salame, că prea ești ciufutut azi… de unde căcat să știu io că pă Teo îi zice așa” (Guță). Calmez spiritele cu câteva bășini bine alese (te anesteziază instant vânturile futăcești; odată m-au chemat la Urgență la Floreasca să mă băsesc prin sălile de operații, că rămăseseră fără anestezice, săracii) și organizez alaiul. Pe drum mai strângem oareșce aurolaci, curve, drogați, cerșetori și alte epitete ale vieții de noapte bucureștene, așa că la fața rotunjoară a locului (sediul de campanie, bre!) ajungem cam la vreo cincizeci de bucăți și jumătate (se lipise și un olog de grup). E, și ca la un semn, de unde nu încep marii noștri guriști să se rupă-n talente de zici că era nunta de-a doua a lu’ Nicu Gheară. Pe o voce, pe două, pe nouă, improvizații pe tema “Teee-oo / Depută-țeee-oo” și “Deputata Manelelor”… ce să mai, Festivalul Mamaianelelor 2010 și mai multe nu. Fanii, în delir. Unii dintre ei chiar în delirum tremens. Atâta doar că de la un moment dat încolo, treziți pesemne din somnul cel de moarte în care-i adânciră barbarii de tirani, vecinii începură să-și manifeste dezaprobarea față de manifestațiile ProTeo. Care cu o roșie stricată, care cu niște ouă puturoase rămase de la Paște, care cu niscaiva sticle luate la repezeală din debara (bulion, văpsea, probe de urină șamd), care cu borcane de murături împuțite, punctau nevoia de a pune punct imensei și originalei maniestații de simpatie și susținere populară a candidatei PDL la Colegiul 19, Teodora Trandafir. Ceea ce s-a și întâmplat, mai ales că din depărtare începuseră să se audă sirenele jandarilor, ori cei mai mulți dintre cei prezenți n-aveau nici măcar un singur motiv, cât de mic, să dea ochii cu garda.

Deci nici pomeneală de atac murdar a contracandidatei lu’ doamna Teo, ci dimpotrivă, da? Mă scuzi dacă ți-am cauzat oareșce disfuncții erectile cu ocazia prilejului, promit să mă revanșez cu aproxima ocazie.

Victor
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: