Archive for May, 2010

Hai, că se poate! Că Anastase nu-i A. Năstase.

May 28, 2010

Dacă Big Bertha a rămas în istorie ca un mortier uriaș care făcea prăpăd în fortificațiile franco-belgiene din Primul Război Mondial, Berta Cea Mică o să rămână probabil în istorie ca singura țață veritabilă ajunsă nu la mătură, ci în fruntea unei camere a Parlamentului. Roberta Anastase, vremelnic ocupătoare de scaun de Președinte al Camerei Deputaților punct ro, ienervată la cârlionții capului că există pe lumea asta oameni care nu achiesează (îți explic mai târziu Robăciunea mea răpitoare) la teza că Traian Băsescu e cel mai viteaz și mai drept dintre draci, a răbufnit astăzi că PNL și PSD se află nu doar într-o alianță malefică ci, i-auzi una!, ar fi pasibili chiar de trădare națională.

Bun, lăsăm la o parte faptul că idolul și icoana ei, Hăhăitul însuși, i-a avut parteneri de guvernare mai întâi pe maleficii de la PNL și p-ormă pe și mai maleficii de la PSD. Lăsăm la o parte faptul că acu’ vreo doi ani juma’te, când cu majorările salariilor profesorilor, Ăla Mic Care Vorbește Din Pungă făcea spume-spume că Răzgândeanu o dăduse la întors cu creșterile respective. Lăsăm la o parte faptul că PDL, partidul căruia i-ai supt-o de i-a intrat cearceaful în cur ca să te cocoațe la Prezidiu, guvernează taman cam de când criza s-a făcut simțită în România și, deși a avut toate pârghiile în mână și între picioare să îndrepte ceva din “greaua moștenire”, n-a fost capabil decât să sară cu bocancii pe situație ca s-o îndese și mai tare în hârdăul cu căcat.

Băi nene, da’ chiar nu se găsește pulă de român capabilă s-o lase pe Robăloasa gravidă ca să ne scutească o vreme de prezența ei serenă?

De la stânga la dreapta, numără!

May 26, 2010

Întregii clasei politice din România, în frunte cu domnul diriginte:

București, Micul Parizer

May 26, 2010

Astăzi Futacul a avut plăcerea trupească de a sta agățat în coardă pă niște clădiri dă birouri dă pă Buzești. Iegzact, Buzești dân București (hai c-am dat-o în viers dalb, mânca-mi-aș-o de talent monstruos ce mă aflu!), zis și Pacientu’ Romglez preferat alu’ Dom Doctoru’. Bine, drept e că plăcerea n-ar fi fost îndestulătoare dacă Victorimea Mea n-ar fi asistat, între două lustruieli de vitralii, la scene înduioșătoare petrecute pă șantieru’ pă care Sorinache Halatalbescu l-a dășchis pă bulivardu’ despre care am horoarea să-ți po vestesc, băi cititor.

Pentru ăștia dintre voi mai puțin famigliarizați cu peisajele mirifice ale Micului Parizer, Calea Buzești vine de țâșnește din Piața Victoriei, se varsă în Berzei, trece Dâmbovița și p-ormă se-mplântă fix în Casa Poporului. Iar șantierul de-l vorbesc e un vis mai vechi de-al ChelBossului, de pe vremea când fugărea maidanezi și buticari ca primare, prin care să răscroiască un drum de Doamne-ajută între Guvern și Parlament.

Bun, deci proiect mare și șantier 3,14 măsură, vorba geometrilor moldavi. Iar Doreii, ce-mi fac Doreii de pe șantier pe vremile astea tulburi în care oamenii se-aruncă în gol de la geamul de la demisol fin’că nu-și mai pot plăti o rată la camătă? Păi, în ordinea numerelor de pe tricoaie, fac așa: fut buha la soare; fut buha la umbră; fumează; joacă table în orb sau ics și zero cu deștu’ în țărână; vorbesc la telefon; se scobesc în nas; lucrează. Adicătelea, din cele 8 ore regulamentare, dacă Doreii au muncit 2 ore pe ceas e mult. Iar ca să parafrazez un banc celebru (“da’ de grosime ce zici?”), dacă te-ntrebai ca calitate cum stă trebușoara, Națiune, te invit să faci și tu o vizită la obiectiv și să te benoclezi la terasamentul din beton al liniei de tramvai care va să treacă fix prin mijloculu’ bolivardu’. Geaba s-au ofticat hunii și halții pe motiv de salut românesc, când noi turnăm în beton armat, ziua în amiaza mare, dovezi că linia dreaptă românească are curbe pe ici, pe colo, prin punctele esențiale, iar unghiul drept românesc bate când spre optzeci când spre suta de grade.

Dacă mai pui la socoteală și faptul că lucrarea garantat costă de 3-4 ori mai mult decât ar costa în Germania de pildă, parcă nu poți să nu regreți că francejii nu s-au oprit mai întâi asupra orgasmului românesc: și futut și cu banii luați.

Micul Prins

May 21, 2010

Odată, pe vremea când aveam eu șase ani, am dat peste o poză minunată, într-o carte despre pădurile virgine, numită “Întâmplări trăite”. Înfățișa un șarpe boa care înghițea o fiară sălbatică. Iată copia acestui desen:

În cartea aceea se spunea: “Șerpii boa își înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se miște și dorm într-una, timp de șase luni, cât ține mistuitul”.

M-am gândit atunci îndelung la peripețiile din junglă și am izbutit să fac la rându-mi, cu creion colorat, primul meu desen. Desenul numărul 1. Era așa:


Le-am arătat oamenilor mari capodopera mea și i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie. Ei mi-au răspuns:
– De ce să te sperii de-o pălărie?

(merci, Antoine)

Lui Crin, cu abjurație

May 17, 2010

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, vineri, că, teoretic, liberalii ar fi dispuşi să-şi asume guvernarea, dar singuri, precizând însă că acest lucru nu este fezabil în condiţiile unei majorităţi parlamentare ostile (Mediafax)

Crinuț?!? Puiuț mic, gălbior și plăpând?!? Săgețel albăstrel?!? Iar vorbim dom’le pentru că ne place cum ni se aude vocea rotunjind cuvintele pă partea bucală? Păi chiar dacă știm să facem un acord între subiect și predicat, asta nu înseamnă dom’le că suntem mai cu moț decât olandezu’ ăla râmător de Van Ghelie cu monstre d-astea de înțelepciune supremă. Dar nah, uite, fi’n’că Futacul e cam cu chef (vine de la o paranghelie tantrică), ai de la el niște material rulant pentru proxima ocazie când mai ai puseuri din astea narcisiste. Ceva extra și sublim, cum numai un Futac poate să zbicească:

  • liberalii ar fi dispuși să desființeze PDL-ul prin lege;
  • liberalii ar fi dispuși să facă un troc cu Băsescu prin care el să demisioneze, iar ei să-i asigure un transplant de păr reușit;
  • liberalii ar fi dispuși să reinstaureze constituțional monarhia, cu Antonescu Rege și întemeietor al dinastiei Chiulangiilor;
  • liberalii ar fi dispusi să anuleze cota unică și să introducă în locul ei cota multiplex;
  • liberalii ar fi dispuși să-i doneze lui Dinu Patriciu între 25% și 33% din România ca să-i lase definitiv în pace;
  • liberalii ar fi dispuși să anuleze legea gravitației, în scopul diminuării ratei de sinucideri provocate prin aruncarea în gol de la înălțime;
  • liberalii ar fi dispuși la o swingereală, dar nu cu nevestele lor, ci ale altora.

Planul meu de viață

May 16, 2010

La 30 de ani m-am lăsat de fumat.
La 40 de ani m-am lăsat de băut.
La 50 de ani o să mă las de mâncat orice, oricât, oricând.
La 60 de ani o să mă las de sex (alternativ, sexul o să mă lase pe mine).
Iar până la 70 de ani o să mă tot gândesc ce naibii să fac în următorii 50 de ani…

Nu sunt blondă, dar aș vrea să fiu

May 7, 2010

Cam așa ar fi putut să-și intituleze pârțurile livrate pe post de autolibație un băiat cu privire bovină și inteligență pubertină care se crede foarte tare-n pix. Bine, dacă ar fi avut măcar o zecimală din talentul ăla cu care se laudă în gaura mare prin târg.

Licuriciul poporului bese o rafală de cuvinte anti-sistem, deși amic: el însuși e parte integrantă din sistem și bemic: el însuși contribuie la învârtoșarea căcatului cu o fervoare și un entuziasm demne de o cauză mai bună. Iar comedia nu se oprește înmărmurită aici. Nu nene, pentru că modest și sfios, omuleanul îi anunță pe consumatorii de acadele care s-au înfipt să i-o ia la buzău după mirificele cuvinte că el unu’ nu e Mihai Viteazul să intre călare de-a-mpicioarelea în Alba Iulia. Dar asta doar așa, pentru că nu vrea mușchiul lui în sânge, nu de altceva.

“O tempora, o mores”, ar fi zis Cicero. “Otreapă”, zice Futacul.

Felix ia Bocul de coarne

May 7, 2010

Pe nedrept botezatul “Soluția Imorală” (că la cum a înclinat steagul de-a lungul timpului, Soluția Umorală era fix la vinclu, dar nah, Traian nu prea a frecventat și alte cărți decât p-alea 52 de poker) a pornit urgia mediatică a lu’ Famiglia lui împotriva lui Emil Boc și a Guvernului pe care – sanchi! – acesta îl conduce.

Futacul ar fi subscris cu ambele sale antebrațe vânjoase la inițiativă, dacă nu și-ar fi amintit brusc și irevocabil că vorbește de incompetență un nene care n-a reușit niciodată în aproape 20 de ani de când partidul său jucărie se egzixtă să-l introducă în Parlament altfel decât pe ușa din dos, deși a beneficiat în tot acest răstimp de sprijinul mediatic consistent și insistent al celui de-al doilea grup media ca audiență din România.

Deci pas.

Pe Traian l-a lăsat coarda

May 7, 2010

Acum nu știu dacă e din cauză că îi e simpatc Futacului, ori din cauză că e un personaj atât de savarină, însă orice propoziție care îl cuprinde în pântecele sale vlăguite pe Emil Boc tinde să înceapă cu “Ăla Mic Care”. Deci: Ăla Mic Care Spre Deosebire De Marilyn Manson N-a Avut Nevoie Să-și Scoată Două Coaste Ca Să-și Facă Singur Felație Fiindcă S-a Născut Fără Coloană Vertebrală ne-a arătat nu doar că îi pasă, ci și că are niște opinii solide și incasabile în ceea ce privește mersul guvernării și al țării când cu ocazia Vizitei bătrânei doamne, FMI: s-a cărat într-o vizită privată în SU ale A.

Așa se face că Trăineuț și-a dat părul pe spate, a luat două pastile de Tic-Tac pentru prospețimea respirației și cinci pastile de Viagra pentru tăria erecției, apoi a intrat el însuși la întâlnirea cu Coana Mare. De unde a ieșit ciufulit și lejer impacientat: dacă aroma mentei a rezolvat instantaneu problemele de scaun ale delegației FMI, confruntată nemilos cu ciocnirea dintre sărmăluțele cu mămăliguță, puiul la ceaun cu mujdei și ciorba de burtă cu ardei iute, în schimb partea cea mai nobilă a ființei Președintelui (apud Elena Udrea) a manifestat continuu o stare de moliciune și lipsă de reacție care n-au lăsat nici un dubiu echipei de medici specialiști consultată. Impotență în stare agravată.

Că altfel Futacul nu-și explică cum de Preșemierul Traian Băsescu a luat decizia de a scădea salariile bugetarilor, pensiile și ajutoarele de șomaj ca soluție de ultim moment pentru păstrarea deficitului bugetar în niște limite anterior convenite și negociate cu FMI când cu împrumutul gigantos de 25 de miliarde de euro. Ar fi fost mult, mult mai nasol să închidă robinetele de bani din care mănâncă și gura beizadelelor locale un șualacrem cu cristale Swarowski pă Șampselizeu, nu? Și ar fi fost de-a dreptul cumplit ca din ăia 1,4 milioane de bugetari să mai rămână doar jumătate, că la dracu’, ce se făceau toți verii, finii și nepoții din țara asta fără servici? Pe când așa, pensionarii oricum o să moară de inimă rea, iar bugetarii o să zică săr’ mâna că au rămas pă scaune, că-și pot completa lejereanu venitul cu o șpăguță, o mediație, un fondul clasei, o atenție sau un dar manual la drum de seară.

Trăienuș, Futacul e alături de tine în această grea încercare a vieții. E nașpa cu coarda lăsată. Cu șarpele neunduitor. Cu limaxul lax. Dar să știi că există și alte bucurii: de-acum poți să te duci la pescuit pe bune.