Archive for the ‘Din coardă-n coardă’ Category

După Ricky Martin, și Cătălin Botezatu recunoaște: “da, sunt lesbian”

March 31, 2010

Ieri, cantautorul latino Ricky Martin, modelul mai în vârstă al șoferilor autohtoni deveniți peste noapte apârțâitori în ziare și reviste de pozește, și-a luat anusul în dinți și a dezvăluit marele său secret și al lui Polichinelle: e gay.

Astăzi, fanele îndurerate și lejer înamorate au primit o mângâiere neașteptată din partea Marelui Blond Pubian, Cătălin Botezatu, care i-a declarat în exclusivitate Futacului Național:

Știu că se vorbește de atâția ani că și eu, la fel ca Ricky pe care desigur, îl admir profesional enorm, să nu mă înțelegi greșit, aș fi gay. Dar adevărul nud-nuduț este că eu sunt lesbian, iubesc enorm femeia, iar femeile mă iubesc enorm pe mine. Sexul e mai puțin important.

Cine l-a împușcat pe Geiar?

January 4, 2010

Un nene pe care nu-l știe după nume decât familia și câțiva cunoscuți s-a ofticat și a scandalizat că, vezi Doamne!, familia Bănică JR a beneficiat de foloase necuvenite pe o cursă Tarom până în Dubai. Deci las la o parte faptul că atâta vreme cât nu ai dat Țării nici o Bubulină, nu ai ce să-i comentezi Elvisului nostru național, indiferent ce face și cum se manifestă. Las la o parte faptul că soața Zânului e o sensibilă și că putea, la naiba!, să o dea pe niște efluvii lacrimale atât de formidabil antrenate de enșpe ani de “Surprize, Surprize”, că făcea avionul ăla acvariu. Las la o parte faptu’ că individiosu’ l-a târât total nejustificat pe copilu’ ăla grizonat de Ianțu în poveste.

Băi nene, dar dacă ești bărbat adevărat, când ești în același avion cu Ștefan Bănică Geiar te ridici frumos și cu adânc respect în picioare, îi cedezi locul tău și locurile vecinilor tăi (dacă nu vor, insiști!), îl întrebi dacă poți să-l servești cu ceva, orice!, îi aranjezi frumos bagajul de mână, îi ții locul la toaletă, pe scurt, faci pe dracu’-n patru ca omul să simtă cât de special este.

Pentru că El este Unicul și Singurul.

Niște răspunsuri. La întrebări nepuse.

December 2, 2009

Bună ziua, Domnul Futacu,

Mă cheamă Micaela Schwartzentoglu și sunt mama lu’ băiețelul Ayran. Poate vă amintiți de mine, apăream și eu pe sticlă, la fel ca dumneatale, da’ într-un trust concurent de asigurare a luciului. Vroiam ca să vă povestesc câteva episoade din senzaționala mea viață, pentru că eu cred că sunt o femeie modernă și fascinantă, care pot constitui la o adică un model pentru mai tinerele ciititoare cititoare din zilele noastre. Ca o paranteză, am și fost model pentru fantasticul Bălașa, pe vremea când eram o căpriță tânără și naivă și aș vrea să le anunț pe fetele care-s momite de bătrâni tapiri să le pozeze nud că nu cu penelul lucrează acești artiști. Bine, e adevărat că totul pălește atunci când te întrepătrunde câte un talent viguros cum a fost Bălașa, Dumnezeu să-i odihnească penisul pensula, dar câți dintre artiștii ăștia ajung la performanțele lui? (mi-a povestit Irinel Columbeanu că pentru o frescă în baia matrimonială, Bălașa i-a luat nu mai puțin de juma’ dă milion dă euro)

Domnul Futacu, știți că ca să îl am pe Ayran am făcut nenumărate compromisuri. Unul dintre ele a fost să nu mai pun gura pe carne o lungă perioadă de timp. Și m-a ajutat Ăl De Sus și după multe încercări am rămas grea cu Ayran. Da, l-am botezat așa pentru că în noaptea de dinainte am visat că beam cantități industriale de ayran, motiv pentru care m-am dus să fac pipi cam o dată la cinșpe minute. Desigur, compromisul major a fost să trec la musulmanism. De la iudaism. Unde eu înainte fusesem ortodoxă, deși inițial fusesem botezată catolică de părinți. Chiar glumeam cu prietenele mele de la shopping, că mai am de bifat doar budismul și hinduismul și practic, am trecut ca gâsca prin toate marile religii ale lumii. I’m a fuckin’ zen bitch, ca să zic așa.

De câțiva ani eram într-un punct din viață în care marile schimbări m-au ajuns și erau cât pe ce să mă răpună. Copilul, mahomedanismul, munca pe sticlă, marile cărți de autor pe care începusem să le scriu, acțiunile caritante în care mă implicasem cu toată dăruirea de sine a unei persoane care iubește enorm ce vede în fiecare zi în oglindă, divorțul de cel de-al treilea patrulea cincilea soț… toate s-au adunat ca o mare de nori negri din care, la răstimpuri, se zăresc fulgere și se aud tunete (ă? le am cu scrisul, nu?). Așa că am decis să îmi iau ce am eu mai scump pe lume, plus copilu’, și să mă retrag în comuna Monacu unde aveam de câțiva ani o bojdeucă modestă, dar dotată cu toate cele necesare unei vieți confortabile.

Am refuzat de atunci cu ostentație (spune-mi dragă Domnul Futacu, zic bine vorba asta?) ieșirile în public, ca și aparițiile pe sticlă. Deși, slavă Domnului, solicitările nu lipseau. Dar vezi dumneata, de două-trei luni încoa’ simțeam că palmele mă mănâncă. Nu o dată m-am trezit nopțile goală, strângând cu disperare între degetele mele fine furoul pe care îl răsucisem sub forma unei coarde. Da, Domnul Futacu, îmi vroiam înapoi coarda, coarda mea cea dragă, coarda mea iubită. Să simt cum, agațată la cincizeci de metri deasupra pământului, îmi fuge adrenalina prin trupul meu lucrat cu atâta truda. Să pot să îmi văd fața mea dragă în geamurile curățate oglindă, geamuri în care, la sfârșitul unei zile lungi, dar fructuoase de muncă, să îmi pot reface machiajul. Da, Domnul Futacu, vroiam înapoi pe sticlă. Fiecare centimetru cub din ființa mea o striga, o dorea, o tânjea, o târnosea.

Invitația de a apărea pe sticla mogului-cotoi a picat la țanc. Am avut niște emoții monster, noroc că mai lucrasem cu echipa de acolo, iar sticla îmi era bine-cunoscută, ținând cont că am frecat-o ani la rând. A fost o folie! Am simțit cum am întinerit cu douăzeci zece doi ani. Nu știu dacă m-am întors de tot. Dar începutul e mișto.

Te sărut, chiar trebuie să fug, mă claxonează un Bentley și nu știu cine e. Promit să-ți mai scriu, da?

Micaela

Ridică-mi-o la cer

November 12, 2009

Întrebat ce sumă au investit contracandidaţii săi, Mircea Geoană şi Traian Băsescu, din estimările sale, Oprescu a precizat: “În jur de 50 de milioane de euro. Vorbesc pe cifrele pe care le am în faţă. A doua sesizare (în privinţa lui Traian Băsescu, n.r.)- nu ştiu, îmi închipui că e mult mai mare ca la PSD”. (Mediafax)

Sorine. Omule! Nene!!! Știi că tu și cu media, baba și kalasnikov-ul, nu? Pă bune dacă te-nțeleg dă ce insiști să te faci de kko în fața lu’ națiunea degrabă vărsătoare de voturi. În direcția opusă. Când tu ai în mine un prieten dă nădejde, adânc înfipt în măruntaiele treburilor.

Bine, știu că te roade la ficați că-i vezi pă Tiran și pă Prostănac cum aruncă cu lovelele de parcă n-ar mai fi mâine și că i-ai vrea sugușați pă motivul că n-ai și tu dă unde. Dar mă nene, fii Antenă și plătește atenție la cum stă treaba: în România anului 2008, care duduia din toate părțile și nu zărea criza nici măcar cu telescopul Hubble, toată piața de publicitate o fo’ în jurul a 540 milioane dă oiro (e niște băeți dă-i cheamă Initiative Media care scot de fro 10 ani o bucovă dă-i zice Media Fact Book). Bon, pe 2009 se estimează că piața o să scadă cu 35-38%, adicătelea că ajunge pă la 347 milioane și dacă te uiți și tu în jur sau îi întrebi pă băeții dă la Primărie cum mai e cu autorizațiile dă audor, o să ți se pară destul de optimistă estimarea asta. Io îi văz pă moguli lunar, închiși în turnurile lor dă sticlă și crede-mă, sunt destul de triști și trași la față, așa că io zic că ne ducem undeva spre minus 50%.

Deci mă-nțelegi, e practic imposibil ca într-o lună, Gioală și Bășinescu să cheltuie bănetu’ dă care vorbești mata. Io ți-am zis dă la început, doctore: limitează-te la ce cunoști în campanie, nu te arunca la disperare la picioarele adversarilor. Atacă-i cu sistemu’ medical, cu politicianismele, cu independeța ta vădită, dă-o pă șușanale dă băiat adevărat ce ești, ia-i la gros la miștocăreală, da’ nu mai veni nene cu tiribombe d-astea.

Te pupă tata.

Ne e dor de Văcăroiu / Ca de duhul vechii Dracii

November 4, 2009

vacaroiu

Ce se-ntâmplă? Răsfoiam zilele trecute colecția de ziare din anii ’90 și evident, am dat peste Dobrinul Finanțelor românești, nea Nicu Văcăroiu. Pentru mai tinerii mei cititori de pe hi5, e vorba de nenea din poză care a ocupat funcția de Prim Ministru al României între anii 1992-1996. Și acu’ mi se ridică părul pă spate când îmi amintesc de formidabila serie de personaje de desene animate care ne umpleau eterul și ne goleau buzunarele pe-atunci: Văcaru, Solcanu, Mânzatu, Surdu, Mohora, Lupoi, Măgureanu, Gherman, Mincu, Ninosu, Sălcudeanu-Șliț, nea Nicu Văcăroa, desigur și, cu voia dvs ultimul pe listă, Iuon Iliescu… Figuri patibulare (nah, caută singur/-ă), oameni unu’ și unu’.

‘Aide bre nea Văcă, mai lasă conturili și vino să mai ciocnim un pa’ar dă borviz în amintirea vremurilor nebune dă altădată. În Ceșmegiu, pă partea stângă.

Casa de piatră nu-i acasă (ci la Cotroceni), bătrâne

October 12, 2009

crin-antonescu

Știu că am imaginea de rău, care n-are mamă, n-are tată, ci doar o listă de lucruri pă care trebuie să le bifeze când apare pă sticlă. Dar vă spun cu mâna pă undele herțiene că mă emoționez al dracului de tare când aflu de trebi din astea emuvante. Plus că mă face să-mi aduc aminte de momentele alea de fericire absolută în care mi-am cunoscut Împărăteasa și în care simțeam din toată fibra mea unică cum intru centimetru cu centimetru în Nirvana (așa o cheamă pe Stăpâna Inimii Mele Mai Adânci Decât Lacul Baikal).

Dar mă rog, nu despre mine e vorba acu’ (deși mă-ntreb, când oare nu e vorba despre mine?), vroiam doar să-ți urez știi-tu-ce de la știi-tu-cine, bătrâne, că n-are nici un rost să ne ascundem după deget.

Și să fie cu noroc de data asta!

Sorinele tată

October 12, 2009

sorin-oprescu

Nu ne cunoaștem de prea multă vreme, dar simt eu că deja ne stimăm reciproc.

Ne-am văzut la inaugurarea turnului ăla cu optzeci și cinci de etaje de lângă mânăstirea pe care a ctitorit-o Brâncoveanu. Tu tăiai panglica. Eu eram în coardă, definitivam orgia curățeniei de după constructor pân exterior. Mi-ai făcut cu ochiul. Ți-am zâmbit. Ceva ne-a legat.

De-asta îmi și permit să-ți adresez câteva rânduri. Nu, nu de sfaturi, că astea-s pe bani și eu sunt al dracu’ de scump, mai scump decât consiglierii ăia de ți i-ai tras. Niște păreri, mai degrabă, că astea-s moca.

Aud că candidezi la cea mai înaltă funcție în statu’ ăsta nenorocit. Mă ridic în picioare și te aplaud (mă rog, e mai mult o figură de stil, în coardă nu prea ai cum să stai în picioare, dar ești băiat isteț, sunt sigur că te-ai prins). Pentru că dacă are cineva șanse cu adevărat să-l înfrângă pe Tiran, tu ești ăla. Ai coaiele până la genunchi, am văzut cum ți le căra la festivitate sclavul ăla cu roaba. Și având tu dotările astea dă bărbat, poți să-i dai Marinarului (dar ce dracu’ am Doamne iartă-mă de-i pun mereu majusculă Dictatorului? ptiu!) muie din toate pozițiile. Inclusiv din aia preferată a lui, de Salvator Al Neamului Românesc Din Ghearele Politicienilor Corupți Care Nu Sunt Leat Cu El. Că tălică ești independent de-adevăratelea, mânca-ți-aș gura lu’ matale dă băiat dă băiat (și zău că io, dă obârșie din Ferentari ar trebui să simt oareșce antipatii către cineva care se trage din Primăverii, da’ uite că-s pe locul întâi și la treaba asta, muri-mi-ar dujmanii dă ciudă), oamenii de rând văd că-ți scrie mare pă frunte “pupat Piața Independenții”. Iar la toți deontologii ăștia de rag ca niște vite pe unde apucă că ești făcătura lu’ Iliescu, arată-le cotu’. C-o tuleai și pe vremea lu’ Ăl Bătrân din poziții de-astea partizane și strâmte, dă partid, adică și că erai încă de pe atunci un spirit tânăr, independent și jmecher. Cu Cozmâncă (era să scriu într-un cuvânt, cucozmâncă, pe cuvânt, parcă ar fi substantiv comun) nu știu dacă ai făcut o mișcare prea înțeleaptă, zău, omu’ are reputația de bun organizator, da’ vezi tu, când ești în fruntea bucatelor poți să fi și Cătălin Botezatu că n-ai cum s-o dai coită cotită.

Dacă o fi nevoie de un oareșce ajutor, știi cum mă găsești – dai o tură pă la clădirile dă birouri din orașul în care ți-ai băgat pula cartea de muncă. Avem la activ duoă bucăți de colaborări deja – Spitalul Municipal și Primăria Capitalei și știi cum zice neamțul “aller guten Dinge sind drei”… Hai să vedem ce-o ieși, bre! Că în fond, tu n-ai nimic de pierdut, iar eu am totul de câștigat.

Te-am pupat pă dinți cu dalta.