Sunt branșată. Sau sunt în branșă?

July 12, 2010

Primim pe adresa râsdacției nenumărate dovezi că trăim într-un popor vesel și zglobiu precum o iapă abia scăpată din îmbușonarea cu un armăsar pul-sânge. De pildă chiar acum câteva minute am primit un stâng la replică de la Păpușa Gonflată Pe Ici Pe Colo a Marelui Spân Și Jupân.

Stimate Redacții și Dragă Presă,

Știu că traversăm vremuri grele. Care luați de ape, care pe sub ape, ca să zic așa, fără să fac nici un apopou la situația recentă. Că cu natura împrejmuitoare și cu natura globală a crizei financiare nu poți să te pui tu, țară mică de la gurile Dunării, oricâtă snagă ai avea în sistemul nervos (da, am început și eu să-l citesc pe Cărtărescu și mărturisesc că-mi place, chiar dacă nu-l înțeleg decât când scrie în Evenimentul). Vă vorbește o persoană care nu doarme nopțile de grija famigliei sale și a datoriilor pe care aceasta le are la diverși terți și care deși ar avea toate motivele din lume să apară buhăită în public n-o face, din respect pentru cetățenii acestei țări care ne-au dat voturile ca să vadă nu doar că ne gândim la interesul lor, dar și la aspectul interesului nostru.

Dar nu despre aceste lucruri, sigur, importante și ele, am vrut pentru ca să vă rețin atenția cu ele. Am spus-o rimel negru pe fond de ten alb pe înșiși blondul blogul meu că posturile vrăjmașe iRealitatea și șAntena duc o campanie murdară, constantă și consistentă de manipulare (vaaai, stafu’, dar se poate așa ceva? schimbați vă rog imediat!) manipenisare a opiniei publice în scopurile atât de magistral expuse de Domnul Președinte în atâtea și atâtea ocazii și prilejuri, precum și al terfelirii imaginii mele care am muncit atâta și atâtea ca să o clădesc. Oamenii care-și doresc adevărul gol cum mă-sa l-a făcut trebuie să se uite seară de seară la domnul Nașul la B1 și de curând, chiar la Televiziunea Română Liberă care am eliberat-o chiar noi, cu arma coaliției în mână.

Ce spuneam? Aha, da! În același areal al răstălmăcirii adevărului în scopul unor interese mogulare și netransaparente a început să circule în ultimele zile zvonul că ar exista o ruptură între Palatul Cotroceni și Palatul Victoria. Țin să o afirm cu toată răspunderea și tăria de care 2spun: dincolo de niște lucrări executate de niște prieteni pe Calea Buzești care îngreuiește îngreucenează îngreează îngreunează neglijabil circulația rutieră pe direcția spre Casa Poporului, nu există probleme reale care să nu poată fi surmenate surmontate (stafu’, adică montate grizonat sau cum?). De exemplu, se poate aborda oricând o rută via Gara de Nord și sigur, problema va fi mai mult decât rezolvată atunci când se va inaugura grandioasa ctitorie a Domnului Președinte, Pasajul Basarab. Care iată, eu îmi doresc și o voi propune și public, să se numească Pasajul Basarab-Băsescu. Sau, sigur, mult mai scurt și eficient, Pasajul lui Traian, pentru că ne amintim cu toții sunt sigură, de Podul lui Traian zis și al lui Apolodor al cărui vrednic urmaș Domnul Președinte este.

Ce spuneam? Aha, da! Spuneam deci că nici vorbă de probleme mari de comunicare între Guvern și Domnul Președinte și asta v-o spune persoana poate cea mai branșată între cele două instituții. (stafu’, branșată sau în branșă dom’le? hai, repede, că mă așteaptă mașina, am programare la inundații)

Advertisements

Din scădere în scădere, pân’ la maxima durere

July 5, 2010

Adevărul e că după atâtea vești proaste, meritam și noi o veste bună: cică șomajul a scăzut pentru a treia lună consecutiv în România. De unde se vede cu ochiul liber că mici, mici, da’ țapân de voinici ni-s Conducătorii, Națiune. Că uite, în ciuda crizei mondiale acute, a mogulilor răuvoitori și a pensionarilor vrăjmași, ei reușește, prin inteligență, dedicare, putere de muncă și responsabilitate civică să creeze locuri de muncă la Popor, într-un efort aproape inuman de isteric. Pardon, istoric!

Frică îi e Futacului ca nu care cumva în ritmul ăsta, prin noiembrie – decembrie, așa, să nu ajungem, la naiba!, să avem câte 2-3 joburi de căciulă pe cap de locuitor.

Yes, we ran

July 5, 2010

Ieri fu ziua Marelui Popor Prieten American. Care împlini nu-știu-câte-mii-de-ani (ha-ha-ha! ciumeților! că când Decebalică și cu Trăienuș se babardeau prin codrii noștri voi nici nu egzistați, băăă!) de la evenimentul său fătător, Declarația de Independență.

Prilej cu care, pe domnul nenea ambasadorul american la cheile Dâmboviței l-a bușit pă partea vocală alu’ ființa sa astrală cum că noi ăștia, românales, ar trebui să cam schimbăm placa aia cu “Asta e viața” cu mega-hit-ul obamian “Yes, we can”.

Ținem să-i atragem atenția domnului nenea ambasadoru’ (ooof, Floriana, de câte ori rostesc acest cuvânt gândul îmi aleargă ca un copil fericit pe o pajiște elvețiană către femeia sofisticată și vintage carele ești… bine, și atunci când aud “kent”, dar asta e deja cu totul altă poveste tulburătoare) că cu toate siaieiurile și efbiaiurile sale, e prost. Informat, huo!, nu săriți cu Guantanamo la jugulară!

Pentru că, nu-i așa?, poporul român are dăltuit în însăși ADN-ul său ancestral deviza “Yes, we ran”.

Niznaiul și Mai mult ca corectul

July 5, 2010

Ze Glodfazăru’ șmecherilor care au făcut zdrențe himenul politicii românești prin penetrări repetate și nelubrifiate cu tupeul forator de 100 ($ mai an, € mai nou), Marele Maestru Al Combinatelor Radu Mircea Berceanu, de profesie inginer și de uocupație uom puolitic Since 1989 s-a exprimat deunăzi, cu binecunoscuta-i franchețe tandru însoțită de celebru-i rânjet, că nu știe când o să fie gata autostrada București – Ploiești.

Ocazie cu care, Futacul tău preferat înaintează o-fi-ci-al o propunere scrisă (i-ote-o!) cătră obor Academia Română să intromisioneze în prea-frumoasa noastră limbă și mai mult ca corectul (dap, cu tot cu cacofonia aferentă), pe lângă deja banalul mai mult ca perfect. La timpul indicativ-recent, desigur.

Pentru că nu-i așa, e mai mult ca corect să-l ascultăm pe muiu Berceanu (nici vorbă de typo!) avându-l ca beching orăls pe însuși Emil Boc cum graseiază duios despre inaugurarea ia, zilele aiestea, a autostrăzii cu pricina. Și e mult, mult mai mult ca corect să facă pe niznaiul fix un ministru pe care nu-i așa, îl plătim tocmai ca să știe, să facă și să dreagă.

Auzi bă Națiune, da’ n-om găsi noi bre vreo metodă ca atunci când ne cer băieții ăștia o taxă de drum, o rovignetă, un TVA sau un impozit, ceva, să le-o trântim și noi p-aia mai mult ca corectă: nu știm când o să plătim?!!

Ultima noapte de 19%, întâia noapte de 24%

June 30, 2010

Păi deci decât cu ultimile puteri care este, hai să dăm română cu română și să vuvzelăm un nou imn pentru Națiunea care s-a născut direct creștină din împreunarea mistică a lui Decebalus Per Scorilo cu Marcus Ulpius Nerva Traianus:

Unde ie iluzilii mele,
Care le-am avut?
Unde ie iluzilii mele,
Care le-am perdut băut futut?

Nu, nu pentru că Românica noastră, ca țară francofonă ce se află are doliu sub unghii că La Grande et Eternelle France și-a supt-o singură (cum îi zice la asta, nene? felațiorbare?) la Copa del Mondo. Ori pentru că, ca (deci nu se pune, da? că de-aia se eczicstă virgulele în limba noastră-i o comoară în adâncururi scufundată, da?) țară de gintă latină, purtăm doliu maro în chiloți după Italia Cara Mia care și-a dat cu slova cool în coaie la aceași Cupă. Ori pentru că, simțind oareșce încurajări de prin parandărăt musiu Nastaz (ăla din tablourile omagiale de la Cornu, da, nu cel din pozele de la Roland Garros pe care ți le arată mă-ta mare în jurnalele ei de fată mare) vine să ne explice rubicond, slinos și fără să clipească ce bine, bine, foarte bine era presa în vremea Domniei Sale Absolutiste Dar Iluminate Și Intens Radiante De Competență Administrativă, în ciuda unor excesuri și greșeluri care și le asumă (nu, nu, nu-i nici o eroare amice, sigur că care). Sau pentru că Despăduritul, ca un mărinimos mărgăunos ce se află l-a umectat pe Papagalul Cu Ochelari (da Emil, pui mic, despre tine-i vorba colea) cu privirea-i numărul treișpce bis și acesta, luat de ape, a purces hăulind în direcția Poporului Iubit Numa’ De Alegeri, cu coasa într-o mână și butelca de Zyklon B în ailaltă. Ori pentru că Copilul Teribil De Bătrân al politicii românești, Crin My-Middle-Name-Is-Narcis Antonescu se orgasmează zilnic ascultându-și vocea pă televizoare debitând cu patos mari adevăruri livrate cu siguranța omului care e într-un veșnic concediu de 18 ani. Sau pentru că Dan Diaconescu Direct De Caracal (cât face asta? 4D Caracal?) vrea să-și mute emisiile și bestiarul în studiourile de la Palatul Cotroceni.

Nu, nu. Nimic din toate astea. Motivul ar fi că noi ăștia, după ce ne-am luat copios muie de la toată clasă politică româno-maghiară (TOATĂ! n-a rămas nimeni pe scenă care să nu fi stat în capu’ la masă) ne regăsim cu toții, iată, în fața unei mărețe dihotomii: emigrare în masă sau îngropare în masă clasă politică.

Bine, dacă nu cumva o luăm și noi pe urmele Mioriței și mai stăm de câteva ori capră. Că vorba aia, pe praful ăsta măcar să fim cu gura plină.

Kogălniceanu se răsucește-n mormânt. De nervi.

June 22, 2010

Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam’ mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Boc să-l… Stai, nu, că nu începe așa. Da capo, maestro (acceptăm și Visa)!

Am discutat (…) în coaliţie despre oportunitatea unui set de măsuri suplimentare pentru redresarea economiei. Am decis ca săptămâna viitoare Guvernul să aibă o întâlnire cu reprezentanţii Băncii Naţionale a României, în care să discutăm despre măsurile pe care le gândim să le propunem”, a declarat, într-o conferinţă de presă, ministrul Mediului, Laszlo Borbely. El a precizat că măsurile pe care Cabinetul le va propune nu au fost stabilite încă, însă câteva dintre acestea “sunt în analiză”. Între acestea, ministrul Mediului a enumerat (…) înfiinţarea unui nou produs de creditare pentru IMM-uri, un card ce ar urma să fie denumit “Cardul Kogălniceanu”. (Mediafax)

Futacul, care a trăit multe și a văzut încai pe atât, mărturisește public că nu știe unde să-și oprească mai întâi privirile mustind de inteligență, caracter și hipermetropism:

Că se face vorbire colo-șa despre măsuri “suplimentare” pentru redresare?

Hai, în cor cu toții, Națiune: MA-NA-MA-NA, SU-PLI-MEN-TA-RE!

Că Guvernu’ se ambiționează să se autosatisfacă, dar nu observă că e maxim deshidratat la nivel de capacitate și de-aia ejaculează doar praf? Că Guru Mugu® este ca întotdeauna în ultimii 20 de ani Ultimul Mohican la care se apelează în caz de un ceva? Că un membru al Guvernului României, în Anno Domini 2010, poate să bubuie o bășină de asemenea anvergură?

Haolio, mânca-ți-aș cardu‘ lu matale, pă la familia mea avem 3-4.000 dă memeuri d-aștea… stai acilea, nu tă mișca den loc că mă duc să-i ard o bătae lu‘ Homida, mânca-i-aș farmecele iei dă vrăjitoare, că mă pusă să fac copii în loc la memeuri, că să iau halocațâie…

Ori că lui bietul Kogă nu i-a ajuns ironia că i-a fost împrumutat numele pentru a boteza prima bază militară americană din România, așa că îl mai amanetăm nițel și pentru idei răpciugoase și cretinoide?

Mihail, nu mai bine citeai tălică la 1877 Declarația de Independență de România?

Și cu România Praf cum rămâne?

June 21, 2010

Preşedintele Traian Băsescu şi-a completat, pe 9 iunie, declaraţia de avere, în care şi-a trecut automobilul Dacia Duster cumpărat în luna aprilie. (Mediafax)

Mărite Spân, dacă nu în declarația de avere, poate apuci totuși să treci România Praf în testamentul politic, da? Că i-a șoptit Futacului o păsărea roșcată că familiile politice  Prigoană, Băsescu, Blaga, Videanu ș.c.l. (șeicul coțcărea călare) abia așteaptă să-l joace nițel pă praf în picioare ca să le râmâie și lor numele în istorie ca lu’ familiile Brătianu, Rosetti ori – Doamne Ilici, iartă-ne! – Hohenzollern.

Emil Boc va apărea în public doar dublat

June 21, 2010

În sfârșit, Celui Mai Iubit Fiu Al Basarabilor i-a venit (pot să zic “pe chelie”? pot, pot, pot?) o idee prodigioasă, după ce atâta amar de vreme ne-a sugușat neuronii cu marotele lui puține și fixe despre lume și viață: cică Boc ar trebui să fie dublat de purtători de mesaj, ca să aibe și PDL oareșce timp să răsufle din corzile în care s-a aruncat singur când cu lupta împotriva crizei planetare care veni, măre, să-l lovească pe românales fix la lingurică.

Cu ocazia prilejului care este de se află, Futacul tău preferat a trimis deja pe adresa Trăienei Despletenei o telegramă de felicitare (Palatul Cotroceni, buncărul de la etajul -5, pe stânga), în care, cu binecunoscutu-mi și preavigurosu-mi talent plenipotențiar am oferit și o propunere monstră care vine de corolarează (știu, uneori și Nirvana se întreabă ce consum la micul dejun de-mi ies de-alde de-astea din tastatură) perfect ideea cu pricina: Bocul să fie dublat de Piticul Porno. Nu, nu la orizontală, nu fiți hapsâni! Futacul învederează următorul peisaj: Boc la parter, iar Piticul Porno la etaj, cocoțat în picioare pe umerii Micului Bărbat de Stat. Pe lângă faptul că ansamblul boco-piticopornesc ar ajunge astfel la redutabila înălțime de 1.75 m (bine, hai, 1.76 m), Bocemil ar avea și nesperatul avantaj că Piticul Porno i-ar putea împrumuta la nevoie degetul-cu-capul-viu ca să-l folosească pe post de ștergător de lunete, în desele momente în care Umilică e emoționat până la lăcrimi de ideile, cuvintele și, deloc în ultimul rând, privirile jupânului Spân.

Năstase s-a hotărât: e virgin. Ăăă…

June 15, 2010

Nepotul preferat al mătușilor nonagenare care, simțind-o pe tanti cu coasa periculos de aproape, se apucă de speculații imobiliare ca să lase niște milioane de euro ajutor de înmormântare nepoților pe care i-au văzut doar la televizor, a avut mai zilele trecute un vis umed care pasămite i-a oferit o nesperată erecție matinală: se făcea că bădița Traian stătea ca Decebal sub un prun, rănit de moarte și cu sângele gâl-gâl scurgându-i-se în țărâna care a zămislit Poporul cel iubit, iar PDL-ul pornise în bejanie, după ce în prealabil pârjolise conturile și otrăvise puțurile băieților deștepți din hidro. Când deodată, se văzu pe el, Năstase Întâiul, zis și “Guvernul Adrian Năstase”, călare pe un ponei bălai, cu o sabie de samurai din secolul XVI în mâna dreaptă și cu un tablou inedit de Rembrandt sub brațul stâng cum se prăvale ca fulgerul, dar ce spun eu, biet cronicar acilea, nu ca fulgerul Bragadiru, ci mai degrabă ca Katrina uraganul asupra Națiunii, salvând-o, ridicând-o din glod, înscriind-o la școli elvețiene și punând-o net și categoric pe cerul înstelat al Uniunii Europene sub formă de comeată. Pentru că știe. Pentru că poate. Pentru că vrea. Pentru că are cu ce. Pentru că are de ce. Și nu în ultimul rând, pentru că el este cel dintâiul dintr-o țară de gogomani.

PS: Domnu’ intelectualu’ subțire, încă una și mă culc: vedeți dom’le că se zice și se scrie “ultimele” au ba “ultimile”. Ce dreak, avem pretenții de la doctorimea voastră sorbonească…

Guzganul Rozaliu futăcește

June 15, 2010

Nea Viorică, omul care a tras atâtea sfori încât merg vorbele că nu poate fi crucificat nici măcar dacă insistă careva (și sunt câteva bucăți în regnul ăsta) la cât de bătătorite are palmele, s-a apucat să-și dezvolte gustul pentru lucruri fine și cu ștaif. Și ce loc mai bun în acest sens ar fi putut găsi Hrebenciucul Național decât mirobolantul Pașalâc futăcesc, locul în care vin să se adape atâția și atâția însetați de înțelepciuni unice și de unică folosință, ă?

Să fie primit!

(apropo de asta și de asta)